MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

vineri, 14 octombrie 2011

OCTOMBRIE, FLORI SI FRUCTE LA SUCEVIŢA

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.


Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.


Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Intarziată fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.


Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...

Octombrie  de George Toparceanu


















marți, 11 octombrie 2011

SEZONUL CIUPERCILOR


Ciupercile sînt plante inferioare din încrengătura Fungi, fiind printre primele alimente cu care s-au hrănit oamenii. În Egiptul antic, făceau parte din meniul exclusiv al faraonilor. Romanii spuneau că sînt „hrana zeilor“ şi se pricepeau să le distingă pe cele toxice, de cele comestibile. În Europa, ciupercile au început să se cultive şi să se consume frecvent după anul 1650. Astăzi, ciupercile fac obiectul cercetărilor din laboratoarele lumii, în aceste plante punîndu-se mari speranţe că vor contribui la eradicarea cancerului şi a altor maladii. Specialiştii au ajuns la concluzia că, prin extinderea cultivării acestei plante comestibile, s-ar putea rezolva în bună parte foametea în lume.

În lume există peste 100.000 de specii de ciuperci comestibile, iar în flora României cresc mai mult de 200 de astfel de specii  de fungi. Dintre ele, cam un sfert sunt deosebit de hrănitoare şi de gustoase.
Ciupercile comestibile sunt valoroase şi apreciate din punctul de vedere al alimentaţiei omului atât în situaţii deosebite cât şi în condiţiile de viaţă obişnuite. Corpurile de fructificaţie ale acestora (organele cărnoase care se consumă, de obicei cu pălărie şi picior) conţin o serie de nutrienţi benefici organismului uman.

În natură, pe lângă ciupercile comestibile se mai dezvoltă şi ciuperci otrăvitoare care provoacă intoxicaţii mai mult sau mai puţin grave. Dintre ciupercile mari, sunt mai numeroase ciupercile comestibile decât cele otrăvitoare al căror număr este în general restrâns. Însă riscul otrăvirii cu ciuperci  nu există în bucătăria noastră, pentru că le cunoaştem foarte bine şi ştim să le deosebim.
Ciupercile consituie un aliment complet cu o valoare nutritivă redusă, la care se mai adaugă şi aroma lor care le conferă calităţi apetisante apreciabile.

Ciupercile cu valoare alimentară ridicată, conţin în stare crudă, în medie: 81% apă, 3-4% protein,  6% glucide energetice (trehaloză, glucoză, glicogen), 1,5% glucide neenergetice (celuloză şi chitină), vitamine (complexul B, provitamine A, vitamina D), minerale (potasiu, cupru, iod, fier , magneziu, mangan, fosfor, sodiu, clor, zinc, siliciu). Ciupercile sunt sărace în calciu dar, în schimb conţin destul de mult fosfor, cupru şi cobalt.
Ciupercile comestibile sunt sărace în lipide, iar unele dintre acestea conţin acizi organici (malic, tartric). În aceste vegetale se găsesc şi substanţe antioxidante, aşa cum este ergotioneina, compus termorezistent (nu se distruge prin fierbere), deosebit de benefic organismului uman (Ioana Tudor - stiintasitehnica.ro).

Ciupercile mai acţionează ca stimulenţi organici şi cerebrali (Jean Valnet). Ca sursă de hrană naturală nonmarină, ciuperca prin faptul că are în compoziţie iod, se dovedeşte benefică glandei tiriode.
 Ciupercile comestibile, sunt  indicate în regimurile antiurice, în regimurile vegetariene ca înlocuitor a cărnii (conţin multe proteine, însă nu toţi aminoacizii esenţiali), în regimurile specifice altor dereglaje ca: oboseală, surmenaj, astenie, stress, amnezie, demineralizări, îmbătrânire precoce.

Prin conţinutul mare în proteine şi amino-acizi pot aduce aportul necesar organismului în regimurile vegetariene, motiv pentru care au fost denumite “carnea pădurii”; pot fi consumate şi de către diabetici prin aportul scăzut de zaharuri ; studiile efectuate au demonstrat că ciupercile au proprietăţi anticancerigene, antivirale, imunostimulatoare, ajută la scaderea colesterolului ; pot reprezenta o sursa naturala de vanadiu (cu rol in procesele de crestere si reproducere, reducerea glicemiei si dezvoltarii formaţiunilor tumorale)
zacuscă, salată, marinate...

Ciupercile, o farmacie sub pălărie

Ciupercile comestibile aduc beneficii diabeticilor, anemicilor şi celor care vor să slăbească.
Chiar dacă vara şi toamna asta au fost deosebit de secetoase, vremea ciupercilor nu a trecut, mai ales ca de cateva zile  la Suceviţa plouă. E de pildă vremea ghebelor la borcan, a salatelor de râşcove. Dar şi a altor ciuperci bune de ţinut peste iarnă. De ce ar trebui să ne placă ciupercile, mai ales cele culese de noi? Pentru că sînt extrem de gustoase, hrănitoare, nu îngraşă şi aduc un aport substanţial de minerale. Pe lângă faptul că sînt un aliment delicios, ciupercile sînt folosite din cele mai vechi timpuri şi ca leac pentru diferite afecţiuni şi menţinerea sănătăţii generale. În faţa cercetătorilor, ciupercile continuă şi azi să-şi dezvăluie secretele care le conferă o nepreţuită calitate curativă.


Cea mai bună carne e ciuperca

Compoziţia chimică a ciupercilor diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiaşi specii, depinde de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea ciupercii luată în considerare (pălărie, picior), de condiţiile de climă, dacă sînt tinere sau bătrîne. Dar, în general, ciupercile conţin apă, substanţe organice şi săruri minerale. Structura proteinelor (aminoacizii esenţiali) din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grîu. Sînt proteine comparabile cu cele din carne, astfel că 100-200 g ciuperci uscate consumate zilnic, pot substitui carnea, menţinînd în organism un echilibru normal. Un kilogram de ciuperci uscate conţine de două ori mai multe albumine decît carnea de vită, de aproape trei ori mai multe decît carnea de porc sau decît ouăle şi de 11 ori mai multe decît laptele. Organismul omului valorifică peste 90% din albuminele ciupercilor. Deşi au o valoare nutritivă ridicată, totuşi, ciupercile au conţinut scăzut de calorii şi grăsimi. O porţie de ciuperci conţine doar 20 de calorii şi zero grăsimi, dacă sînt gătite dietetic.

Cocteil de vitamine şi minerale

Ciupercile sînt o sursă bună de complex de vitamina B (pentru piele sănătoasă şi acurateţe vizuală, stimulează producerea celulelor albe şi roşii în măduva osoasă). Ciupercile comestibile obişnuite, cultivate în crescătorii în condiţii speciale, conţin mai multă vitamina B12 decît peştele alb sau brînza. 25 de grame de ciuperci proaspete acoperă cantitatea de vitamine din grupa B, necesare unui adult, pe zi. Ciupercile conţin şi vitamina D, necesară sănătăţii părului, pielii şi unghiilor. Împreună, aceste vitamine ajută la eliberarea de stres, depresie şi oboseală, ciupercile fiind recomandate în stări de convalescenţă, anemie, surmenaj. Ciupercile sînt şi antialergice. Specia Portabella şi ciupercile albe au o cantitate semnificativă de seleniu, recunoscut pentru calitatea lui de a inhiba cancerul. Fiind probiotice, ciupercile ajută la întărirea sistemului imunitar în lupta cu factorii patogeni. Cuprul conţinut din belşug în ciuperci ajută fierul în producerea celulelor roşii, iar carenţele duc la osteoporoza şi boli cardiace. Şi potasiul aduce beneficii, echilibrînd ritmul cardiac, tensiunea arterială şi funcţiile normale ale nervilor şi muşchilor. O porţie de ciuperci albe are mai mult potasiu decît o portocală sau o roşie. Iar Portabella e mai bogată în potasiu decît un pahar de suc de portocale sau o banană.
 Hrana zeilor şi a omenirii.

Ciupercile si fructele de padure iti pastreaza inima sanatoasa

Ciupercile reprezinta o masa usoara si sanatoasa, contribuind la combaterea bolilor cardiovasculare.Un antioxidant din compozitia acestor produse vegetale, denumit ergotioneina, impiedica dezvoltarea placilor de aterom ce blocheaza vasele de sange, sustin specialistii intr-un studiu publicat de revista Men”s Health, consultata de ziare.com.Una dintre explicatiile acestui fenomen, afirma expertii de la Arizona State University, e aceea ca ergotioneina este capabila sa reduca numarul moleculeleor aderente care “insfaca” celulele ce formeaza placile de aterom din fluxul sangvin si le lipeste de peretii areterelor.Si daca alegi si un desert potrivit, ai toate şansele să ai o inimă de fier. Cei care consuma mure, zmeura si fragi au mai putine probleme cu hipertensiunea si, in consecinta, sunt mai putin expusi la afectiunile cardiace.Aceasta este constatarea expertilor finlandezi, la finalul unui studiu realizat recent. Subiectii care au mancat o jumatate de cana de fructe de padure, zilnic, dupa fiecare pranz si cina, si-au redus cu pana la 7 subdiviziuni presiunea arteriala.Responsabila de acest efect este concentratia crescuta de antioxidanti din fructele cu pricina, care creste nivelul de oxid nitric – un compus ce contribuie la ameliorarea hipertensiunii.

Dintre ciupercile comestibile  ce cresc în pădurile din apropierea Suceviţei enumerăm:

Hribul sau mânătarca este o ciupercă comestibilă deosebit de gustoasa, dacă este bine fiartă sau uscată şi dacă i se îndepărtează pieliţa pălăriei Carnea este alba, tare, cu gust si miros placut.
Pregătite pentru a fi păstrate la congelator

Buretele de mai, purtând şi alte denumiri populare, ca nicorete sau ciuperca Sfântului Gheorghe este o ciupercă comestibilă, foarte bună. Carnea speciei este albă, densă, cu miros de făină şi cu gust dulceag. Ciuperca creşte pe pajişti sau la marginea pădurii, formând adesea hore de vrăjitoare. Deoarece conţine principii hipoglicemiante, buretele de mai intră şi în rândul ciupercilor terapeutice, fiind recomandată în special diabeticilor.
uscate

Gălbiorii sau Bureţii galbeni sunt ciuperci spontane care cresc în păduri de foioase şi mai ales în cele de conifere. Având culoarea şi mirosul caisei, această specie se remarcă prin carnea galbenă, gustoasă, dulce şi fină, fiind mult apreciată şi râvnită de către gastronomi.

Râşcovii - au o pălărie convexă, apoi se întinde şi ia forma de pâlnie. Are o culoare galbenă portocalie, carnea este albă, sau galbenă, cu miros plăcut, aromatic. Latexul este roşu şi dulce. Creşte în păduri de conifere vara şi toamna; este o ciupercă comestibilă.

Ghebele  sau opinticii  au carnea albă, fragedă, cu gust si miros placut. Lamelele sunt fine, de culoare alba sau galbuie pe care se gasesc sporii ciupercii. Este o ciuperca comuna, des intalnita pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamna in tufe mari formate din mai multe exemplare.
Piţa cu ciuperci de pădure
Tocăniţă din cocoşul de pe gard, cu ciuperci
Un borş cu hribi şi...
hribi cu tagliatele


Bibliografie:
Ioana Tudor - stiintasitehnica.ro
Camelia Onciu - monitorulexpres.ro
Jean Valnet - Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale 
Surse foto: albume proprii şi internet

duminică, 9 octombrie 2011

DULCEŢURI...

       

Bucovinenilor  le plac lucrurile bune. De aceea, nu este familie care să nu aibă în cămară câteva borcane cu dulceaţă, cu atât mai mult cu cât materia primă nu lipseşte în această parte a ţării.
     
 În afara gustului excelent, fiecare fel de dulceaţă “se mândreşte” cu o impresionantă listă de calităţi benefice pentru  organism. 

Ceai cu dulceaţă

Exista 2 tipuri de dulceaţă, care trebuie să fie păstrate neapărat în fiecare cămară , deoarece acestea sunt extrem de utile.
Dulceaţa  de zmeură
Primul loc printre cele mai utile tipuri de gem este cel de zmeură . Nu este surprinzător. Zmeura în sine este cunoscută de foarte mult timp  ca un  medicament  - remediu pentru raceală şi gripă.
Se crede că ajută la scăderea febrei,  dar este, de asemenea,utilă  pentru calmarea durerilor de  gât.
Ceai  cu jeleu de cu zmeură
Dacă sunteţi răcit,  beţi o ceşcută de ceai fierbinte, cateva linguriţe cu gem sau jeleu  de zmeură, acoperiţi-vă  cu o patură călduroasă şi transpiraţi. Febra  va scadea  la normal.
Ceai cu  gem de căline (Viburnum)
Locul al doilea este ocupat de gemul sau dulceaţa de căline, mai rar întâlnite. Dezavantajul acestui gem constă în faptul că fructele de căline au seminţe tari, care nu plac  tuturor. Cu toate acestea, nu contează. Dacă nu vă plac seminţele, apoi treceţi pur şi simplu fructele de căline  prin sită când pregătiţi gemul. Desigur, aceasta este mai dificil decât se pregăteşte un  gem obişnui însă pentru  proprietăţile benefice ale călinului,  merită.
Călina, ca  şi zmeura este foarte bună pentru răceli.
Merge bine cu miere, aşa că, la primul semn de răceală este recomandat să se bea ceai cu miere şi gem de căline. Apropo, călina (Viburnum) este, de asemenea, foarte utilă pentru piele. Aceasta ajută la reducerea inflamaţiilor, cum ar fi de exemplu cele  cauzate de  acnee.


Gem de caise
Unul dintre cele mai iubite şi foarte populare  gemuri este cel de caise. Aceste remarcabile fructeincredibil de bogate  în substanţe naturale, în special vitaminele care ajută la îmbunătăţirea memoriei şi a funcţiei cerebrale, dar, de asemenea, au tendinţa de a ridica nivelul de hemoglobina din sânge, îmbunătăţind astfel funcţionarea inimii şi ajută la prevenirea anemiei.

Ceai cu dulceaţă de caise
Dulceaţa  de caise este recomandată  pentru  cei care suferă de tulburări  ale funcţiei  de  digestie.

Ceai cu dulceaţă de cireşe
Dulceaţa de cireşe
Se pregăteşte  cu sâmburi şi fără sâmburi, ca şi cea de vişine, dar în contrast cu vişinile, cireşele trebuie opărite în apă clocotită timp de 2-3 minute, apoi răcite în apă rece. Pentru a adăuga un plus de savoare,  la sfârşitul termenului de  preparare se adaugă în dulceaţa de cireşe un  praf de vanilie.
Ceai cu dulceaţă de vişine
Amintiri îndepărtate despre fructele roz ce clocoteau  … evocarea  bunicii mele făcând  gem de vişine, mă trimit din nou în copilărie.
Fructele rubinii, încreţite de atîta fiert, siropul gros, învăluindu-le delicat ... saluturi de vară într-un borcan de sticlă, fac ca în serile lungi de iarnă să-ţi  aminteşti  despre căldura şi generozitatea   livezii.

Cui nu-i  plac vişinile  coapte şi dulci? Toată lumea este conştientă de beneficiile sale? Boabele suculente cu pulpa vişinie şi un sâmbure lemnos în interior sunt  bogate în vitamine B, benefică pentru sănătatea pielii, esenţială pentru buna funcţionare a sistemului nervos.
Vitamina A, care se găseşte în fructe este utilă pentru dinţi, oase şi măreşte acuitatea vizuală şi multe altele.
Ceai cu dulceata de vişine
Dulceaţa de coacăze (agrişe)

Agrişele, ca orice fruct de pădure conţin cantităţi mari de vitamine şi minerale. Dar una dintre proprietăţile cele mai utile este aceea de a întări pereţii vaselor sanguine.
Dulceaţa de coacăze roşii
Dulceaţa de coacăze este  remediul cele mai comun pentru tratarea răcelilor. Şi pe bună dreptate. Uleiurile volatile, conţinute în coacăze, ucide virusul gripal, în timp ce vitamina C ajutăorganismul să-şi recapete rapid puterea.



Ceai cu dulceaţa de coarne
Toamna, atunci cand oamenii trebuie să învingă răceli şi depresii, boabele de coarne sunt mai  necesare ca niciodată.
Ele întăresc  sistemul imunitar si menţin un tonus ridicat.
Şi dacă totuşi v-aţi îmbolnăvit, sucul, decoctul, dulceaţa sau gemul de coarne ajută la scăderea febrei, au efect antiinflamator şi elimină bacteriile.
Coarnele sunt de nepretuit şi pentru sistemul digestiv: ajută la vindecarea tulburărilor  intestinale, bolilor inflamatorii ale stomacului şi de asemenea, cresc apetitul.
Şi pentru a ne putea  bucura de gustul fructelor  tot timpul anului, putem pregăti o dulceaţă de coarne delicioasă, care ne va  reumple de vitamine iarna, la fel ca şi vara
Şi câteva lucruri mai interesante despre coarne: In Primul Razboi Mondial boabele coapte de coarne au fost  folosite cu succes pentru a combate scorbut ul, această boală teribilă. Astăzi,  coarnele "în toate variantele" se folosesc în dieta necesară  tuturor călătorilor şi chiar astronauţilor.

Ceai cu gem


Dulceaţa de caprifoi 
Dulceata din boabe de caprifoi tratează hipertensiunea arterial, beriberi şi alte boli.
Cu un pumn de caprifoi puteţi scade tensiunea arteriala rapid şi inofensiv.
Dulceaţa din boabe de caprifoi poate fi o modalitate minunată pentru a scăpa de boli, cum ar fi bronsita, răceli, dureri în gât, gripă şi alte boli ale tractului respirator superior.
Dulceaţa de căpşuni
Nimic nu incalzeste sufletul ca o delicatesă dulce cum este dulceaţa de căpşuni cu aroma bogată de vară
În afară de gustul minunat,  dulceaţa de căpşuni aduce şi o mulţime de alte  beneficii. Aceasta rezidă din faptul  că, la fel ca orice altă dulceaţă, căpşunile păstrează majoritatea vitaminelor şi mineralelor din fructele proaspete.
Dulceaţa de piersici
Care sunt utilităţile piersicilor?
Piersicile se recomandă a fi utilizate în bolile de inimă, rinichi şi reumatism.
Aceste fructe aduc corpului uman necesarul de micronutrienţi şi au un efect calmant.
Piersicile au un efect benefic  pentru constipaţie şi îmbunătăţesc digestia.
Fructele sunt sărace în calorii, făcându-le astfel un produs dietetic.
O piersică conţine în medie 40-45 calorii.
Dieta cu piersici permite ca în timp scurt să scăpaţi de  kilogramele in plus, iar vitaminele continute în piersici, ajută la îmbunătăţirea digestiei şi este benefică pentru piele.
De asemenea, consumul de piersici îmbunătăţeşte semnificativ calitatea părului, eliminând capetele despicate.

Gata pentru iarnă
Înafară  de aroma uimitoare, piersicile sunt fructe extrem de utile.
Fructul de piersică conţine acizii organici importanţi pentru organismul uman - acid citric şi malic.
Proprietăţile utile ale piersicilor, constau de asemenea, în conţinutul lor bogat de vitamine - C, E, K, PP.
Natură moartă cu dulceaţă