MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

marți, 20 decembrie 2011

IGNATUL PORCILOR

Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor.
Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului),


 ciopartirea corpului, 


grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric.

  LEGENDA IGNATULUI

Legenda spune ca un barbat, pe nume Ignat, vrand sa taie porcul, si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap. Batranul a murit, a fost ingropat, iar fiul, ravasit de cele intamplate, si-a luat lumea in cap.
Pe drum s-a spovedit unui preot, care, pentru a-l absolvi de pacate, i-a dat un canon destul de usor: sa construiasca o luntre cu care sa treaca, fara plata, oamenii peste un rau si sa ingroape in pamant un taciune, asteptand pana va inverzi. Ignat respecta, intocmai, canonul, dar anii trec, el se insoara, iar taciunele nu inverzeste.
Intr-o noapte, gaseste doi mosnegi pe care ii duce acasa si ii ospateaza cum se cuvine. Le povesteste acestora despre pacatele lui, fara sa stie ca ei sunt de fapt Dumnezeu si Sfantul Petru. La un moment dat, Ignat realizeaza cine i-a intrat in casa si saruta talpile celor doi mosnegi. Dumnezeu i-a cerut sa-l insoteasca, urmand sa aiba el grija copiilor. Peste ani, Ignat, impreuna cu Dumnezeu, plimbandu-se prin lume, intalneste doi boieri cu care intra in vorba. Erau chiar copiii lui Ignat, care au ajuns acum bogati.
Povestea, desi incalcita, vorbeste in termeni crestini despre recunoasterea si cunoasterea pacatelor. De aceea, Ziua de Ignat este considerata in popor o zi sfanta. Conform traditiei, Ziua de Ignat cade pe 20 decembrie. 

POMANA PORCULUI

Obiceiul legat de taierea porcului curge in felul urmator: inainte cu o zi de Ignat porcului i se da doar apa, 


din pod sint aduse copaile de lemn care sint oparite si curatate temeinic. Este "tocmit" macelarul si sint anuntati vecinii care vor ajuta la imobilizarea porcului. Toata familia se aduna la caldura sobei si in timp ce pun la punct ultimele detalii curata usturoiul (cat de mult...).
In dimineata de Ignat se pune apa la fiert in tuciul cel mai mare, 


se pregateste tamaia si se fierbe tuica. 


Dupa injunghiere porcul e masurat cu o sfoara si dupa o formula stiuta "din batrani" se calculeaza greutatea porcului. In timp ce gospodina casei tamaie porcul se serveste tuica fiarta si fiecare face o urare: "Sa il mancati sanatosi!", "La anul sa aveti un porc mai bun!", etc


 Porcul se parleste (de preferat cu foc de paie), 


se curata cu lama cutitului, 


se spala foarte bine 


si se transeaza. 


Carnea e dusa intr-un loc racoros pentru o zi. 


Bucati de carne si soric sint date pomana vecinilor mai saraci care anul asta nu au avut porc. Pentru cei din casa se prepara pomana porcului.

Traditia spune ca in ziua de Ignat nu se lucreaza altceva decat taiatul porcului, iar batranii cred ca omul care n-are porc gras de Craciun si cutit in vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea. Daca, totusi, nu ai porc, trebuie sa tai macar o gaina, pentru ca trebuie sa vezi sange in ziua de Ignat. Atunci cand vine momentul taierii porcului, toata familia se aduna de prin toate colturile tarii si toti prietenii se strang laolalta pentru a ajuta sau asista la traditionalul obicei.
Si pomana porcului fara mamaliga, nu se poate! 


 TRADITII
Desi crestinismul a asociat porcul necumpatarii si lacomiei, pentru comunitatile arhaice acest animal, mai ales prin singele sau, era unul din cele mai importante ajutoare intru revigorarea… Soarelui.
Incepind cu echinoctiul de toamna, oamenii observau cum Soarele intra intr-un aparent proces de disparitie, consecinta directa fiind micsorarea duratei zilei si racirea vremii.
Oamenii comunitatii traditionale credeau ca trebuie sa intervina in ajutorul astrului ceresc inainte ca acesta sa dispara, momentul hotaritor pentru acordarea ajutorului fiind plasat in preajma solstitiului de iarna, adica atunci cind este cea mai scurta zi din an.
Romanii au decis sa ajute Soarele, nu intimplator, prin sacrificarea porcilor in cinstea zeului Saturn, sangele porcilor trebuind sa intareasca Soarele slabit de efortul pe care-l depusese peste an.
Asadar, porcul sacrificat ritual la Ignat (din latinescul ignis - foc!) nu era altceva decit o intruchipare zoomorfa a Soarelui, o alta intruchipare, de data aceasta de natura vegetala, fiind griul, despre acesta existind o multime de credinte si practici in Ajunul Craciunului.

Nu este deloc exclus ca anterior sa fi fost sacrificati oameni, la romani intilnindu-se inca o credinta potrivit careia „Ignatul are rinduit sa moara negresit un om in ziua sa”.

La taierea porcului nu trebuie sa asiste nici un milos, existind credinta ca porcul murea cu greutate, iar carnea nu va mai fi buna; se spunea chiar ca cei care vaitau porcul il suparau pe Dumnezeu!

Dupa ce porcul nu mai misca, se facea o taietura in chip de cruce, la ceafa, peste aceasta punindu-se sare, spunindu-se ca numai asa sufletul porcului va iesi din cap.

De obicei, coada, urechile si besica erau date copiilor, pe gospodari interesindu-i in special splina, aceasta indicindu-le, in functie de grosime, cum va fi iarna

Doritoarele de par lung trebuiau neaparat sa manince din aceasta splina!

Gasirea de singe inchegat in inima porcului il bucura tare mult pe stapin, acest lucru insemnind noroc la bani.

Daca porcul era negru, cei care participau la taiere se minjeau cu singe pe fata, sperind ca vor fi mai rosii la fata si sanatosi tot anul care va urma.

Acelasi singe, strins intr-o strachina cu malai, uscat si macinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, naluca, spaima s.a.

Cei care trebuiau neaparat sa munceasca pe 20 decembrie, o puteau face numai dupa ce vedeau singe, altfel, femeile urmau a… grohai ca porcii sau le erau distruse bulendrele puse la uscat pe garduri de aceiasi porci!

Se crede ca in noaptea din ajunul Ignatului, porcul isi viseaza cutitul sau se viseaza la gat cu margele rosii.

Din batrani se spune ca, inainte de taiere, porcul amuteste ore in sir ca si cum ar simti ca i se apropie sfarsitul. Aceasta este perioada denumita de gospodari “tacerea porcului”.

In unele parti ale tarii, porcul se... anesteziaza, dar nu dupa modelul UE, ci cu “juma de kil de tuica” pentru ca, in acest fel, sa nu mai simta nimic.

Se crede ca porcul care nu a fost taiat de Ignat nu se va mai ingrasa.

Ca sa nu se strice samanta porcului din gospodarie, adica pentru a asigura porcul din anul urmator, gospodinele inmoaie in sange un smoc de par din coada animalului si il pun la pastrare.

Alta superstitie prevede ca pe fruntea copiilor se face semnul crucii cu sangele animalului, ca sa fie sanatosi in anul ce va veni.

Se mai spune ca, atunci cand tai porcul, trebuie sa zici "Ignat, Ignat / Porc umflat".

Dupa ce a fost taiat, capul porcului se cantareste. Se zice ca trupul animalului este de zece ori mai greu.

Pe vremuri, dupa ce porcul era sacrificat, se aseza pe el cel mai tanar fecior din familie, pentru ca traditia spune ca “numai asa nu se altereaza carnea”.

In popor se mai pastreaza datina de a arunca tamaie in focul in care este parlit animalul, iar pe capul porcului se incizeaza semnul crucii, pentru a “goni spiritele malefice cuibarite in corp”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu