Chiar dacă Bucovina nu este una dintre regiunile viticole ale ţării, via şi vinul mai ales, sunt mult apreciate, ca de altfel în aproape întreaga lume.
Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând legătura dintre om şi puterile supranaturale. La majoritatea religiilor, a fost şi este folosit în practicile rituale, fiind adus ca ofrandă zeilor.
La creştini, hrana vieţii spirituale se practică prin Împărtăşania cu pâine şi vin care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului.
Religia noastră ortodoxă asemuieşte pe creştinul ortodox cu viţa de vie “ale cărei roade sunt toate de folos”:
În primul rând strugurii,
din care obţinem acel chihlimbar minunat numit vin ce ne bucură inima, ne luminează chipul, ne întăreşte sănătatea trupească şi cea sufletească.
Urmează frunzele, din ele gospodinele noastre fac sarmale deosebit de gustoase.
Apoi viţele curăţate şi uscate, care ne încălzesc şi ne ajută la prepararea hranei, mai ales la noi, la ţară.
Tescovina se utilizează la producerea basamacului. Acesta, fiind consumat cu măsură, este asemenea unui medicament.
Rămăşiţele se dau la animale sau îngraşă pământul istovit de rod.
Sursele biblice alimentează tradiţiile cultivării viţei de vie, a producţiei şi utilizării vinului.
Vechiul Testament, descrie cum a fost descoperită viţa de vie. Se cunoaşte cu exactitate, când rotopărintele nostru, Sfântul Noe, a aflat viţa de vie – în 2243, Anul Potopului, potrivit Hronografului.
“La 9 ani după Potop, Noe a răsădit via şi vin din struguri storcând şi gustând şi cea prea aleasă băutură văzând-o cu gust şi sănătoasă şi veselitoare, mai întâi a adus-o lui Dumnezeu spre jertfă”
Dar nu Noe a fost răsăditor al viei, ci din început era de Dumnezeu zidit vinul, spre sănătatea şi veselia oamenilor, precum şi celelalte doftorii,
din pământ de Dumnezeu sunt zidite. Fiindcă şi vinul doftorie aleasă este stomacului, drept aceea şi Apostolul către Timotei grăieşte: Să nu bei apă, ci puţin vin să obişnuieşti pentru stomacul tău şi pentru cele dese slăbiciuni ale tale. (I Tim. 5,23)
Noe a aflat el dintâi vinul prin binecuvântarea de la Dumnezeu:
“Răsădind viţa, a adăpat-o pe ea cu sânge de la 4 vieţuitoare, jungănind: un leu,
un porc,
un miel,
o maimuţă
şi, ca şi cum ar fi luat viţa putere din singiurile juvinelor acelora, ca adică să lucreze năravurile lor întru cei ce beau vinul.
Şi se vede întru cei ce se îmbată de vin, că unii asemenea sunt ca leul: iuţi, cumpliţi, îndrăzneţi, vrând să se apuce şi să se bată cu oricine.
Alţii de asemenea cu porcii: puturoşi, mârşavi, în noroi ca şi porcii tăvălindu-se.
Alţii se aseamănă cu mielul: blânzi, smeriţi, rugându-se lui Dumnezeu cu umilinţă.
Iar unii se aseamănă cu maimuţa: glumesc, râd, se marghiolesc şi multe fără ruşine fac. Însă acestea nu ca nişte adevărate, ci ca nişte ghicituri politiceşti, să se socotească de celi politici.”
Tot de vin este legată şi prima minune a Mântuitorului – prefacerea apei în vin la Nunta din Cana Galileii.
"De aici rezultă că apa este simbol al harului şi curăţirii, iar vinul devine după această minune săvârşită de Iisus Hristos, simbol al iertării păcatelor
şi mântuirii de rând cu pâinea noastră cea de-a pururea..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu