Se zice că toamna nu vine când îngălbeneşte frunza ci când se mocăneşte vremea…
Dar, după zăpada de acum câteva zile, când credeam că iarna se va instala deja,
vremea bună a revenit.
Tocmai bună pentru o plimbare.
Plimbarea spre pădure este o adevărată plăcere, aerul curat şi tare, adevarat izvor de sănătate.
Fiecare om trebuie să îşi gaseasca timp, să se aşeze şi să privească caderea frunzelor.
Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării. Noiembrie preludiul iernii.
Pe dealuri, pe câmpii, în pădure şi în livezi totul capătă o nuanţă ruginie.
În pădure nu se mai aud trilurile fermecătoare ale păsărilor, deoarece ele au plecat deja şi odată cu ele au luat şi cântecele lor nemaipomenite.Dar totusi pădurile nu au rămas pustii fiindcă pomii sunt înconjuraţi de o mulţime de frunze multicolore.
Şi au mai rămas şi ciorile,
stăncuţele,
vrăbiile…
ciocănitoarele...
Pe lângă toate acestea se mai aude şi murmurul izvorului ce vine din mijlocul pădurii drept pe lângă casa noastră.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului.
În răcoarea dimineţii, pădurea pare de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere.
Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.
Atâtea culori atât de diferite şi totuşi atât de bine combinate, încât aproape că nu-ţi poţi crede ochilor că ceea ce vezi e aevea.
Culori din cele mai aprinse până la tonurile cele mai pale, pasteluri cum n-ai ocazia să priveşti prea des, de la galbenul aprins la bejul pal, de la ruginiu la portocaliu, toate tonurile de verde şi încă multe altele pentru care nu sunt cuvinte a le descrie, nuanţe pe care doar natura în maiestria ei a reuşit să le aducă la desăvârşire.
Culori din cele mai aprinse până la tonurile cele mai pale, pasteluri cum n-ai ocazia să priveşti prea des, de la galbenul aprins la bejul pal, de la ruginiu la portocaliu, toate tonurile de verde şi încă multe altele pentru care nu sunt cuvinte a le descrie, nuanţe pe care doar natura în maiestria ei a reuşit să le aducă la desăvârşire.
Toamna are un parfum de…. împlinire…natura a rodit, şi-a
terminat ciclul şi se pregăteşte de somn, dar ultimile flori se încăpăţânează să reziste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu