MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

miercuri, 23 mai 2012

MIERCUREA BĂLŢATELOR ŞI PAŞTILE CAILOR






A şasea săptămână de la Paşti aduce zile însemnate şi în Calendarul popular al românilor: Miercurea Bălţatelor sau Pestriţele - ţinută pentru primejdii - şi joia Înălţării Domului, ce vine odată cu Ispasul şi… Paştile Cailor.
Sărbătoare populară aproape dată uitării, Bălţatele sau Pestriţele se serbau timp de două zile, una dintre acestea fiind miercurea de dinaintea Ispasului iar cealaltă, vinerea de după Ispas. În prima zi se lucra până la amiază, după care se ţinea sărbătoarea, urmând ca, în ce-a de-a doua zi, lucrurile să se desfăşoare pe dos, dimineaţa se ţinea sărbătoarea iar după masă se muncea. Miercurea Bălţatelor era o zi magică, zi în care se culegeau plante bune de leac şi de dragoste, fermecătoarele încercau, încă din zorii zilei, să ia mana câmpului şi laptele vitelor iar femeile suflau în bucium ca să le îndepărteze vrăjile. Se povesteşte că în noaptea aceasta înfloreşte feriga. 

Tot acum înfloreşte şi se scutură floarea de alun iar cine o culege şi o bea, scăpă de orice boală.

 Alte practici şi obiceiuri magice cu un pronunţat caracter apotropaic vorbesc despre atingerea vitelor cu frunze de leuştean pentru a le proteja de strigoi, precum şi de împodobirea ferestrelor, uşilor şi porţilor cu această plantă magică, ce apară oamenii de sufletele rătăcitoare şi de duhurile relele. 

Joi, la Paştile Cailor…
Calul a fost considerat dintotdeauna un animal sacru, fiindu-i atribuită de multe ori conştiinţa misterelor divine. 

În mitologia nordică, Dag, zeul teutonic al Zilei, a fost dus la ceruri de un armăsar alb, care a împrăştiat lumina peste întreaga lume. Tot ca simbol solar, calul apare trăgând carul ceresc al lui Apollo, pe cel al lui Mithras, precum şi carul de foc al Sfântului Ilie. 

În poveştile româneşti apare calul năzdrăvan iar în legendele creştine, calul purtător al călăreţilor sacri: Sf. Gheorghe,

 Sf. Martin, Sf. Hubertus sau Sf. Eustahie. În calendarul popular al românilor, aşa cum lupul este considerat patronul iernii înfrigurate, calul apare drept patron al anotimpului cald.

 Considerat animal totem şi venerat în străvechime, ce-a de-a şasea zi de joi de după Paşti îi aduce calului libertatea absolută: nu este pus la căruţă, nu este încălecat, poate să pască pe unde vrea şi cât vrea. 

Aşadar, se crede că, o singură dată pe an, preţ de un ceas, caii se satură pe deplin şi asta se întâmplă numai … de Paştile Cailor.

 O legendă populară povesteşte că, la naşterea lui Iisus, în grajdurile bătrânului Crăciun, boii şi oile şi-au mâncat fânul şi au adormit, în timp ce caii au tropotit şi au nechezat iar după ce au terminat fânul primit, l-au mâncat şi pe acela sub care Pruncul fusese ascuns de furia lui Irod. 

Atunci, Maica Domnului i-a blestemat să nu se mai sature decât o dată pe an, de Ispas, oricât de mult ar mânca. De atunci, ziua poartă numele de “Paştile Cailor”.

În această zi se făceau plăţile amânate, care nu fuseseră achitate la Sângiorz (după cum cerea tradiţia), acest lucru generând probabil, în timp, sensul peiorativ al expresiei "la paştile cailor", care a ajuns să însemne “a amâna”, “a nu înapoia la timp ce ai împrumutat”, “a nu te ţine de cuvânt”, fiind echivaletă cu expresia “la Sfântu' Aşteaptă". 

Pe de altă parte, neavând o dată fixă în calendar ca Sângiorzul, această sărbătoare cu dată mobilă a fost asimilată ca fiind o zi oarecum incertă.

 Aşa se explică faptul că sintagma "la Paştile Cailor" şi-a schimbat sensul, în loc de “altă dată” sau “mai târziu”, însemnând astăzi “niciodată”, “nicicând”.

Text de: IULIA GORNEANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu