Sfantii
Apostoli Petru si Pavel, care se sarbatoresc la 29 Iunie al fiecarui an, au
propovaduit amandoi Evaghelia cu mult zel. Biserica crestina in general si cea
romaneasca in special ii socoteste "intaistatatori" intre apostoli.
Viata si activitatea lor misionara, ca si minunile savarsite de ei, sunt
descrise in parte in Noul Testament, Faptele Apostolilor. Deasemenea, intreaga
activitate a Sfantului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el
catre Bisericile locale infiintate de el. Amandoi au murit de moarte martirica
in anul 67. Apostolul Petru a fost rastignit cu capul in jos la Roma, iar
Sfantul Apostol Pavel a suferit moartea prin taierea capului. De aceea au
sarbatoarea comuna la 29 Iunie. Biserica Ortodoxa a instituit in intampinarea acestei
importante sarbatori un post de mai multe zile.
În tradiţia
românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de
Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul
secerişului.
În vremurile imemoriale, când oamenii erau foarte
credincioşi, Sânpetru de Vară, umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu.
Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii. În povestirile şi snoavele
populare Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie tărăneşti;
se ocupă
cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul; i se întâmplă
lucruri hazlii pentru calitatea lui de “sfânt” ( i se fură caii sau boii chiar
în vremea aratului,
petrece şi joacă la cârciumă,
are o drăguţă pescăriţă,
se
îmbată şi este bătut de oameni); intră slugă la Diavol; este iscoada lui
Dumnezeu pe Pământ şi altele. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic,
Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile
Raiului.
Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrană animalelor
sălbatice, în special lupilor,
fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire
şi a deveni mai puţin spectaculoasă etc.
Din această
zi, cucul
şi privighetorile
nu mai cântă.
În tradiţia
populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că , dacă se respectă
această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Tot acum,
Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se
transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de
munte sau în pădure.
Pentru
sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se
sfinţesc la biserică pachete cu colaci,
lumânări,
mere dulci şi mere acrişoare;
apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Oamenii
pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă
cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai
înmulţesc.
Dacă tună şi
fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile
şi alunele
vor fi viermănoase.
Acum, se
respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi nu se alungă cu focuri de
armă,lupii, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure
vitele din gospodării.
Acum,
împărţim mere dulci
şi miere
prietenilor şi vecinilor, le urăm să aibă spor în
munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce
am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere,
după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă fierbinte.
In popor
sarbatoarea se numeste San-Petru de Vara si marcheaza miezul verii agrare si
rastimpul secerisului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu