PORUMBUL - "GRINDINA DE AUR" SAU "IARBA ZEILOR"

Porumbul provine din America Centrală şi se consideră ca era cultivat încă acum 7000 de ani înaintea erei noastre. Constituia hrana de bază a maiaşilor, aztecilor şi a incaşilor. Era parte constituantă a culturii acestor popoare.

Porumbul, era venerat de către populaţia Maia. Era o sursă de hrană, le făcea viaţa plăcută sub formă de băutură – chicha, de asemenea credeau, că primii oameni au apărut din mălai.

 După legendă – Zeul Soare a trimis grindina de aur (porumbul) pentru a hrăni oamenii.

Confruntând alfabetul Maia, cel mai avansat alfabet al Americii Precolumbiene, cu boabele de porumb, nu este greu de găsit similitudini. Simbolurile individuale sunt amplasate la fel ca boabele în coceanul de porumb. Textele Maia sunt întâlnite pe pereţi, în altare, pe ceramică sau oase. Au fost oare întocmite şi pe suprafaţa moale, uşor de prelucrat, a porumbului? Până în prezent acest fapt nu a fost dovedit…

Indienii considerau porumbul ca o zeita a culturilor, împreună cu fasolea și dovleacul.

 Aceștia aduceau porumbul drept jertfă pentru morți, ca parte a lucrurilor trimise către Țara Vânătorii Veșnice.

Frunzele porumbului erau folosite de băștinași pentru umplerea saltelelor, la fabricarea păpușilor 

și a mocasinilor.

Legenda povestește că ”iarba zeilor” era ascunsă în Peștera Cincalli. Ca să afle peștera, zeii au trimis un reprezentant pe văile munților, care a găsit-o după 52 de ani de căutări. Apoi, zeul a adus boabe de porumb pe pământ și le-a dat oamenilor.

Altă legendă spune:

Când soldații lui Fernando Cortez(1485-1547) au ajuns într-un sat mayas din Yucatan, Mexic, ei au întrebat căpetenia din zonă unde este ascuns aurul. Căpetenia i-a dus la un hambar plin cu boabe aurii de porumb.

 Soldații și-au umplut în grabă buzunarele cu porumb, convinși fiind că este aur. După un popas prin Cuba și Haiti, pe 16 iunie 1493, Cristofor Columb a decis să se întoarcă acasă, în Spania.

Convins că găsise India, Columb a luat la bord 10 localnici, aur, nestemate, iepuri, curcani, papagali multicolori, cartofi, tutun, roșii, ardei iuți, fructe exotice și... porumb.

De aceea, la început porumbul era numit „grâu indian”.

De fapt, Columb nu descoperise India ci Lumea Nouă – continentul american.

 Porumbul adus de Columb era cu preponderență galben dar avea și diverse alte culori, pornind de la alb la roșu sau rozaliu,

 albastru sau negru 

  sau chiar combinații ale acestor culori.

Spaniolii, curioși, au plantat toate aceste plante.

În 1525, istoricul Oviedo a scris despre existența unor câmpuri întinse de porumb în Andaluzia.

 De aici, a ajuns în Italia, unde în 1610 era la mare preț în Veneția. Deja țăranii italieni făceau din porumb ”polenta”, actuala mămăligă de la noi.

Portughezii au dus porumbul în Africa, 

apoi în Orient, până în China.

În România porumbul este pomenit prima oară de cronicarul Nicolae Costin (fiul lui  Miron Costin). Acesta scria că sub domnitorul Constantin Duca, în  1693 țăraniii din Moldova plăteau o dare de 2 orți (monede) pe un pogon de popușoi (porumb).

În Transilvania porumbul a fost adus din Italia.

În Muntenia, în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1679-1688), țăranii au înlocuit meiul cu făina de porumb, din care făceau mămăliga. Apoi ogoarele cultivate cu porumb s-au înmulțit foarte mult la români pentru că era spornic iar recoltele bogate.

La început porumbul nu era prea popular, se utiliza doar făina produsă din acesta. 

De abia în secolul al XIX-lea a început să fie cultivat masiv.

Astăzi porumbul are o utilizare foarte variată: ca plantă furajeră, în industrie, la fabricarea spirtului, amidonului, uleiului, glucozei și dextrinei precum și în bucătărie. Din făina de porumb, înafară de mămăligă,  se coace pâine si chiar prăjituri, precum şi polenta italiană. Este baza pentru tortillas mexicane

 – care la rândul lor reprezintă baza pentru tacos

 sau enchiladas.

Porumbul se adaugă la salate, iar fiert se serveşte cu felurile de mâncare pe bază de carne. Se consumă şi sub forma pop-cornului 

sau corn flakes.

Porumbul are și proprietăți terapeutice:

Unii compuși și acidul folic din porumb ajută la regenerarea pereților vaselor de sânge. Cercetări recente au concluzionat că în porumbul tratat termic apar izomeri ai acidului folic care au și alte efecte benefice asupra vaselor de sânge. Acești compuși pot acționa ca factor de creștere a elasticitații vaselor de sânge.

 Consumul de porumb pe o durată mai mare de 25 de zile poate determina o creștere cu până la 7-8% a lungimii totale a rețelei de vase de sânge capilare. Aceasta are ca efect scăderea acumulării de toxine în organism, reducerea vitezei de îmbatrânire, dar și de îmbolnăvire a tuturor organelor.

Fiind bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, are un efect benefic asupra funcționării sistemului nervos, reducând nivelul de stres, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule rosii.

Matasea de porumb conține compuși valoroși și este foarte apreciată în medicina naturistă, fiind folosită ca tratament în afectiunile urinare.

Porumbul  a fost atât de bine asimilat de către ţăranii noştri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, aliment de bază, medicament, ingredient magic, dar şi subiect al poveştilor şi al superstiţiilor noastre populare.

Păpuşile de porumb - în foarte multe zone din ţară, ştiuleţii de porumb, cu tot cu mătase, erau folosiţi pentru confecţionarea jucăriilor de către copii şi... adulţi. Adolescenţii şi adulţii foloseau aceste păpuşi în scopuri magice, ca "jertfe” (un ecou al sacrificiilor umane păgâne?!) pentru influenţarea fenomenelor naturale.

În Botoşani, de exemplu, păpuşile erau descântate şi puse pe firul apelor secate pentru a chema ploaia.

În Dobrogea, păpuşile erau îngropate în pământ, toamna, târziu, pentru pentru a chema recolte mănoase în anul ce va veni.

În nordul Moldovei, erau puse afară, pe câmp, când se înteţea gerul prea tare, ca să "se milostivească Domnul de ele şi să înmoaie vremea”.

Se mai spune că motivul pentru care mămăliga este atât de populară în România se datorează faptului că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare pentru popor.

Înafară de boabe, coceni, mătase, de la  porumb mai sunt folosite și pănușile din care se împletesc, pe lângă cunoscutele păpuși (jucării și pentru ritualuri) și diverse alte obiecte decorative,

 coșuri, 

încălțăminte.

Porumbul a servit drept sursă de inspirație și unor arhitecți: