MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

joi, 18 iulie 2013

MOŞII DE SÂNTILIE – OFRANDE CEREMONIALE DE MERE ŞI MIERE



Luna iulie ii este dedicata lui Caius Iulius Caesar, imparatul roman care a introdus calendarul iulian.

Saptamanile lunii iulie se numesc: „saptamana secerisului” , “saptamana Panteliilor”, “saptamana lui Santilie” si “saptamana verii”.

In "saptamana secerisului" se secera graul lucrandu-se de la rasaritul pana la asfintitul soarelui.

 Saptamana a doua este dedicata Panteliilor (Parliilor), surorile Sfantului Ilie.

A treia saptamana il are in centru (20 iulie) pe Sfantul Ilie «Carutasul Raiului», 

cel despre care se spune ca leaga si dezleaga ploile,

 tuna, fulgera si trazneste.

Ultima saptamana a lunii iulie este dedicata verii, anotimpul cel mai calduros din an.



In traditia populara, luna iulie mai este numita si „cuptor”, datorita caldurilor mari ce o caracterizeaza, dar si pentru ca acum se coace si se strange graul.
Sunt  zile marcate de severe interdictii pentru a feri recoltele si casa de primejdia focului, iar pe membrii familiei de boli aducatoare de "fierbinteala". In aceste zile, oamenii nu au voie sa foloseasca cuptorul, sa lucreze  pamantul in a doua parte a zilei, sa mearga  la fan. 
In schimb, pot darui apa,

 faguri  de miere 

si fructe calatorilor. 

Pentru oamenii de la sate nu a fost deloc usor sa respecte toate aceste cutume. E vremea cand se munceste de la rasaritul pana la apusul soarelui: se merge la seceris, 

se scoate ceapa si usturoiul din straturi ca sa nu incolteasca, se pregatesc podurile si hambarele pentru a depozita recoltele, se seamana pentru a doua oara varza si spanacul, se sapa viile si se curata buruienile, ca sa nu se strice strugurii…

Sunt file importante de calendar inchinate cultului stramosilor, unele dintre acestea neavand nici o legatura cu calendarul religios, ci mai degraba cu pragurile anotimpurilor.
Obiceiul Mosilor la romani continua cultul arhaic al stramosilor totemici, intalnit in mitologia a numeroase popoare.
Mosii sunt cei care fac legatura intre cer si pamant, sunt inteleptii mantuitori ai neamului.

 Cuvantul "mosi" se pare ca este de origine traca, iar faptul ca romanii le-au consacrat nouasprezece zile din an demonstreaza importanta foarte speciala a celebrarii acestora.
In zilele de Mosi se crede ca cerurile sunt deschise, ca sufletele mortilor vin acasa si ca, pentru a se intoarce de unde au plecat, trebuie sa primeasca ofrande ritualice bogate in alimente si bautura.

 "In noaptea de Sf. Ilie vin mortii din cimitir la casele unde-or trait sa ceara pita si beutura, ca li s-or facut cald si au gura uscata: noi dam pomana la ai saraci colac din cuptor si un pahar de vinars si spunem: de sufletul mortilor … De facem ase, Sf. Ilie ne da ploaie calda si asezata la holda" (Marcel Laptes – Timpul si sarbatorile taranului roman)
Spre deosebire de ceilalti Mosi de peste an, acum sunt pomeniti indeosebi copiii morti. In aceasta zi, femeile impart copiilor mere culese dintr-un mar neatins, sa se bucure si cei in viata, si cei morti. 

Cutuma cerea ca merele de vara sa nu se culeaga pana in ziua de Santilie, pentru ca marul este un dar facut de Dumnezeu Sfantulului.
 "Dintai si-ntai, din mar Sfantu’ Ilie a gustat. Marul e copacul lui Sfantu’ Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: Apoi dar, Ilie, pana-n ziua ta sa nu se manance merele, tocmai de ziua ta sa se guste intai."(Elena Niculita-Voronca – Datinele si credintele poporului roman).

Considerat patron al merelor verzi, timpurii, Santilie este singurul care poate da dezlegare la consumul acestor fructe. In unele sate, inainte de a fi oferite drept ofranda, merele erau sfintite in biserica, pentru a se preschimba in mere de aur pe lumea cealalta. "Mai de demult, duceam de Sf. Ilie, la biserica, merinde de sfantit pantru ai morti, da’ prima oara dadeam la popa mere … de vara… sa le ogoim setea la morti…"
Tot in aceasta zi se impart ceremonial faguri de miere, intr-o sarbatoare de mare importanta pentru calendarul apicol: "retezatul stupilor" sau "tunsul stupilor". 

Este vorba despre recoltarea mierii, 

eveniment ce prilejuia odinioara o pomana aparte, incheiata cu o petrecere la casa prisacarului.
 Lui Santilie i se mai spune si Sfantul Albinelor, iar din culegerile etnologului Marcel Laptes aflam ca "intr-o zi, dupa ce-o trasnit o multime de draci, o poposit la o prisaca sa se odihneasca si nici o albina nu l-o intepat… atunci o zas: voi iti fi in grija me… si de atunci tati stuparii o tan".

Mierea, considerata dintotdeauna un aliment sacru, hrana a zeilor si ofranda adusa mosilor, are proprietati magice, de vindecare si protectie. 

Asa se explica faptul ca prisacarul trebuie sa se roage si sa posteasca in ajunul acestei zile, sa-si pregateasca vasele respectand un intreg ritual, sa dea de pomana miere si faguri intr-un cadru festiv, de mare sarbatoare. 

Toate povestile spun despre albina ca este sfanta, divinitate zoomorfa solara, caracterizata de harnicie, intelepciune si convietuire comunitara perfecta.
 Exista totusi o legenda care povesteste cum ca, intr-o buna zi, albina s-a certat cu parintii ei, iar Sfantul Ilie, auzind asta, s-a maniat grozav si a lovit-o cu biciul lui de foc. Se spune ca de atunci are albina dungi negre pe corp si mijlocul subtire, dupa cum a incins-o Santilie cu biciul in jurul trupului.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu