MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

duminică, 20 iulie 2014

LEGENDELE LUI SÂNTILIE




Poate cel mai important personaj din mitologia noastra populara, despre care circula un numar impresionant de povesti si legende, este justitiarul Santilie. Divinitate solara si meteorologica, Santilie este patron al ploii si al fulgerului, al tunetului si al grindinei. In recuzita lui se regasesc insemnele specifice zeilor solari (trasura cu roti de foc, caii inaripati, biciul din care scapara fulgere) iar in suita lui o pleiada de personaje mitice, piroforice, impreuna cu care stapaneste intreaga luna a lui Cuptor.

Legendele romanilor despre "carutasul Raiului' sunt nenumarate. Culese in urma cu un veac de etnologi ca Elena-Niculita Voronca, S. Fl. Marian, A. Gorovei sau Tudor Pamfile, il situeaza pe miticul nostru Santilie in panteonul universal, alaturi de ceilalti zei solari precum slavul Perun, scandinavul Thor, germanicul Donner, Jupiter sau Zeus.

"De cand cu inceputul lumii, Dumnezeu a dat Pamantul in stapanirea dracului, numai ca i-a zis sa se poarte bine… Inmultindu-se diavolii, Sf. Ilie a rugat cu atata credinta pe Dumnezeu sa-i dea putere asupra lor, pana i-a trimis Dumnezeu car de foc si patru cai cu aripi, si l-a luat la cer… Dumnezeu i-a dat tunetul si fulgerul, si cand a slobozit Sf. Ilie tunetul in draci, cu gandul sa-i prapadeasca pe toti, cerul si pamantul s-au cutremurat. Dar Dumnezeu s-a suparat tare ca a zis ca si dracii sunt buni la ceva; de n-ar fi ei, oamenii nu vor avea frica. Pentru aceasta i-a luat o mana si un picior Sfantului Ilie, ca altfel era prea tare".

"Cerul este o movila nemarginita. Sf. Ilie obisnuieste sa iasa cu carul sau ba la primblare, ba cu treburi de ale casei. Carul lui e lucru sfant, dumnezeiesc, nedat lumii sa-l vada, si de aceea, cand iese, acopera cerul cu un nour. Acest car, spre a nu rapagà (aluneca) in mersul sau, are pe talpa rotii cuie mari ce-i slujesc la intepenire. Aceste cuie, gaurind bolta cereasca, lasa sa curga ploaia.' "Sf. Ilie oranduieste cu piatra; el radica gheata in nori de sub pamant, umbla cu caruta si c-un mai tot o sfarma'.

"Santilie e geambas mare, are caruta cu cai de scot foc pe nari. Sunt potcoviti cu potcoave de argint si, cand ii goneste, bat din copite si scapara, si de aceea se vad fulgerele. Si cand alearga caruta prin cer, face mare harmalaie, ca-s drumurile rele; la noi pe pamant se aude atunci tunand'.

"Se zice ca, mai demult, Dumnezeu se cam asemana in putere cu diavolul si cum ziditorul era iubitor de pace, a facut un zapis cu diavolul, ca sa poata trai linistiti. Ce se gandi insa Sf. Ilie: nici una, nici doua, fura zapisul de la diavol si o rupse la fuga in cer. Dracul se lua dupa dansul, il apuca pe Sf. Ilie de picior… carnea s-a rupt din piciorul sfantului si a ramas in mana diavolului care a picat din nou pe pamant. De atunci Sf. Ilie a ramas, ca si noi, cu acea scobitura in talpa piciorului, caci, cum se vede, talpa nu-i otova. Pentru asta Dumnezeu i-a multamit indeajuns, dar, stiind ca diavolul nu are sa-l mai lase in pace, i-a dat tunetul si trasnetul pe seama'.

"Cum se apuca dracii de zavistii, de rascolesc norii, Santilie inhama caii la caruta, pleaca prin cer si incepe sa trasneasca dupa ei. Ei, cand il aud, fug de se prapadesc si se pituleaza pe unde pot. Dracii se pituleaza mai mult dupa caini si se vara in capre. De aceea, pe vreme de furtuna, nu e bine sa lasi caini si capre pe alaturi, nici sa stai pe la stramtori, pe unde poate sa treaca vreun drac, ori sa te pitulezi prin scorburi, ca se poate intampla sa fie vreun drac pitulat acolo, si cand va trasni pe drac, te trasneste si pe tine.


 Ferestrele si usile caselor sa nu le lasi deschise, ca poate sa se aciueze vreo spurcaciune de drac in casa si s-o trasneasca. Dracul trage mai mult la carpen si de aceea e bine sa nu pui la casa lemn de carpen ori sa te adapostesti sub carpeni in vreme de furtuna. Mai bine sa te ploua decat sa te duci la adaposturi, ca la adaposturi se duc si dracii.'


Autor: Iulia Gorneanu 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu