BUSUIOCUL – IARBA REGALA

Originar din India  - în special din Indiile tropicale -, si cunoscut de peste 5.000 de ani, busuiocul a ajuns şi în regiunea mediteraniană. De acolo în secolul al XII - lea a ajuns în Europa Centrală. Dintotdeauna au fost apreciate atât aroma patrunzatoare a busuiocului, cât şi efectul său vindecător.

Numele busuioc (ocium basilicum) provine din grecescul “basileus” care inseamna “rege”, datorita aromei sale extraordinare. Numele busuiocului are aceeasi sursa in multe limbi europene, cu toate ca exista unele variatii: “basilika” in islandeza, “vasilki” in rusa, “bozilok” in albaneza, “bazsalikom” in maghiara, “bazalka” in ceha, “baseli” in provensala, “basilia” in basca, “busuioc” in romana,“vasilikos” in greaca moderna. In epoca coloniilor, denumirea a fost transferata si in cateva limbi africane, cum ar fi “besobila” in amharica.
Cuvantul grecesc basileus inseamna in general “conducatorul poporului”. Numele francez “herbe royale” si cel olandez “koningskruid” provin din aceeasi sursa (ambele insemnand iarba regala).

Deşi pentru vechii romani , busuiocul era simbolul trădării, în Italia a ajuns simbolul iubirii. Tinerele fete purtau o mlădiţă de busuioc în păr pentru a arăta că aşteaptă peţitori. În unele regiuni din Italia busuiocul este cunoscut sub numele de „bacia nicola” (care tradus înseamnă "Sărută-mă Nicolae"). 

Se spune că atunci când o femeie primeşte un fir de busuioc de la un bărbat se va îndrăgosti de el pentru totdeauna. În Bucovina  se crede că atunci când un băiat acceptă o mlădiţă de busuioc de la o fată sunt logodiţi.

In Romania busuiocul este planta cea mai iubita si cea mai cantata, fiind simbol al dragostei si al norocului. Parfumul sau patrunzator are rolul de a-i proteja pe cei care il miros sau poarta crengute si are puterea de a-i ajuta in dragoste si de a le aduce noroc. Astfel, el este folosit in multe ritualuri magice cu scopul de a-i purifica pe cei care participa la ele si de a-i ajuta sa obtina fericirea in dragoste si in viata.

Datorita mirosului sau deosebit si a proprietatilor conservante, busuiocul este folosit de catre biserica ortodoxa la producerea apei sfintite (agheasma), care are rolul de a alunga duhurile si gandurile rele, bolile, de a ajuta la iertarea pacatelor si la limpezirea mintii. Astfel, cei care o beau, conform traditiei si a ritualurilor bisericesti, se purifica sufleteste si trupeste si primesc binecuvantare.

Insa pe langa proprietatile sale purificatoare, romanii considera ca busuiocul este in primul rand planta dragostei, avand puteri afrodisiace deosebite. El simbolizeaza atractia sexuala, fecunditatea, fertilitatea si protectia fata de rau. Astfel, in cantecele populare si in literatura este des pomenit ca simbol erotic, iar aproape toate ritualurile prin care se urmareste implinirea in dragoste si obtinerea casatoriei, folosesc aceasta planta pentru a spori puterile magice.

In satele bucovinene fetele si baietii care merg la hore, daca vor sa cunoasca un potential iubit sau daca vor sa faca pe cineva sa se indragosteasca fara scapare de ei, poarta o crenguta de busuioc la ureche, in san sau prinsa de camasa. Busuiocul sporeste puterea de atractie fata de cei de sex opus si creste sansele de a cunoaste pe cineva.