FLOAREA PAŞTELUl ŞI LEGENDA EI

Dintre toate florile pe care Dumnezeu le-a pus in Gradina Raiului si care
s-au raspandit apoi pe toata suprafata pamantului , cu siguranta cea mai aleasa este Floarea Pastelui sau Pastita . Pe cat pare de firava si neinsemnata , pe atat este de suava si de frumoasa . Se spune despre ea ca pentru o zi este regina florilor . Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiului Lui Dumnezeu . De aceea are si haina stralucitoare ca a unei mari domnite din vremurile de demult .

Si daca ar fi sa dam timpul inapoi , am vedea ca acum 2000 de ani , dupa ce Domnul Hristos fusese rastignit pe Cruce pentru pacatele noastre si era dus catre mormant , tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite . 

Si atunci , una dintre ele a cules un buchetel si l-a pus la intrarea in pestera in care era sapat mormantul Mantuitorului . 

Intrarea fusese pecetluita cu o piatra mare ce nu putea fi urnita decat de mai multi oameni la un loc.

Nimeni nu vazuse atunci ca acele flori mititele , firave si neluate in seama

(asa cum nici Hristos nu fusese luat in seama de cei care ar fi trebuit sa recunoasca in El pe Fiul Lui Dumnezeu ) prinsesera radacini si strajuiau la randul lor piatra de la usa mormantului . 

Alaturi, din ordinul guvernatorului Pillat, strajuia sutasul Loghin cu ostasii sai, cel ce strapunsese cu sulita coasta Lui Hristos, ca sa se incredinteze ca a fost omorat. Dar cum in miez de noapte, piatra s-a dat la o parte si Fiul Lui Dumnezeu, Care a biruit moartea, a inviat si o lumina mare s-a ivit la usa mormantului, floricelele firave ce parca plangeau au devenit deodata stralucitoare si vesele, marturisind si ele Invierea, impreuna cu ingerul ce se afla langa mormant.

De atunci, o data pe an, printre suratele lor, in noaptea cea sfanta de Pasti, pline de stralucire, aceste flori “canta” si ele “Hristos a inviat!” si dupa ele intreg neamul florilor, ce ne incanta ochii si sufletul cu frumusetea si parfumul lor. 

Si tot de atunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Invierii se numesc Pastite sau Florile Pastelui . 

VINEREA MARE, ZIUA ÎN CARE SUNT PRĂZNUITE PATIMILE LUI IISUS

În Denia de Vineri sunt prăznuite, deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, dar şi durerea nespusă a Maicii Domnului văzându-şi fiul pe cruce.

După ce Iisus a fost vândut de Apostolul şi ucenicul Său Iuda, cu 30 de arginţi, Iisus a fost dus la arhiereul Ana, iar acesta l-a trimis la alt arhiereu, Caiafa, care L-a scuipat şi l-a umilit.

Cei doi au încercat să-i găsească o vină, au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie: "Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", mărturisind ferm că El este Fiul Omului. În cele din urmă, neavând o dovadă a vinovăţiei, arhiereii l-au trimis la Pilat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. 

Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat pe Iisus dacă este Împăratul iudeilor. Iisus a confirmat :"Sunt împărat veşnic, iar Împărăţia mea nu este din lumea aceasta". 

Ore în şir, cei trei arhierei L-au umilit pe Iisus, strârnind furia mulţimii şi a soldaţilor. În cele din urmă, Pilat a rostit sentinţa, iar Hristos a fost trimis spre locul osândei. 

Purtând o cunună de spini 

şi crucea în spate,

 

 legată de mâinile întinse, la ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei.

 Aici a fost răstignit între doi tâlhari, pentru ca lumea să-l socotească şi pe El un făcător de rele. 

În timpul supliciului, mulţimea şi soldaţii au continuat să-l batjocorească. 

A rămas în istoria patimilor un alt gest al umilinţei: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.

„Sfânta zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului şi a morţii. 

Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac." Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele :"Săvârşitu-s-a"!; şi-a înclinat capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţei, Pilat a scris pe crucea Mântuitorului : Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.

Semne miraculoase-la moartea lui Iisus

În Sfintele Evanghelii s-a menţionat că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, s-a cutremurat pământul, s-au despicat pietrele.

În acelaşi timp, Iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, l-au rugat pe Pilat ca cei trei osândiţi să fie coborâţi de pe cruce; 

pentru a le grăbi moartea, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor. Iisus însă, murise. Pentru a fi convinşi că este mort, cu adevărat, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste. 

Trupul lui Iisus îngropat de doi discipoli

Potrivit tradiţiei, după ce era coborât de pe cruce, trupul oricărui decedat putea fi aruncat într-o groapă comună împreună cu crucea şi cu uneltele cu care a fost executat. Ca alternativă, trupul mortului putea fi încredinţat unei persoane, dornice să-l îngroape. Citind Sfintele Evanghelii, aflăm că Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi, ajutat de Nicodim, i-a uns trupul cu arome. Cei doi discipoli I-au înfăşurat trupul într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă, respectând tradiţia iudeică. După împlinirea ritualului, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus. 

Ce spun Sfinţii părinţi despre patimile lui Iisus

Patimile lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Sunt sfinte pentru că Iisus care suferă este nevinovat. În acelaşi timp, Sfinţii părinţi spun că Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare deoarece în timpul chinului, ore în şir, Iisus ca om nu s-a desparţit de Dumnezeu -Tatăl. Totodată, orele pătimirilor lui Iisus sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul.

Liliana Ivan

Articol preluat din clikc.ro

OUĂ DECORATE CU ȘERVEȚEL

În  ultimele ore din Joia Mare,  gospodinele încă mai pregătesc bunătăţi pentru masa de Paşti. În vinerea Mare nu se lucrează nimic. Cei care au respectat tradiţia au vopsit deja ouăle şi au copt cozonacul, pasca şi pâinea.

Cozonacul, pasca si pâinea sunt făcute în linişte, după ce gospodina s-a pregătit prin post şi rugăciune. Prepararea lor începe şi se termină întotdeauna cu semnul crucii.

Bucatele gătite în Joia Mare sunt aşezate în coşuri şi duse la biserică. Acolo vor fi sfinţite în noaptea Învierii Domnului. Până atunci, în Vinerea Mare se aşterne liniştea în toate casele, pentru că nu se face nicio treabă.

Și dacă a venit vorba de vopsitul ouălor, dacă ouăle închistrite sau încondeiate  ca in Bucovina sunt printre cele mai frumoase, ouăle Faberge 

 sunt cele mai scumpe, iar ouăle decorate prin tehnica șervețelului (eventual combinată cu alte tehnici) sunt cele mai moderne.

Iată câteva exemple, adevărate opera de artă: