Poate
cel mai important personaj din mitologia noastra populara, despre care circula
un numar impresionant de povesti si legende, este justitiarul Santilie.
Divinitate solara si meteorologica, Santilie este patron al ploii si al
fulgerului, al tunetului si al grindinei. In recuzita lui se regasesc insemnele
specifice zeilor solari (trasura cu roti de foc, caii inaripati, biciul din
care scapara fulgere) iar in suita lui o pleiada de personaje mitice,
piroforice, impreuna cu care stapaneste intreaga luna a lui Cuptor.
Legendele
romanilor despre "carutasul Raiului' sunt nenumarate. Culese in urma cu un
veac de etnologi ca Elena-Niculita Voronca, S. Fl. Marian, A. Gorovei sau Tudor
Pamfile, il situeaza pe miticul nostru Santilie in panteonul universal, alaturi
de ceilalti zei solari precum slavul Perun, scandinavul Thor, germanicul
Donner, Jupiter sau Zeus.
"De
cand cu inceputul lumii, Dumnezeu a dat Pamantul in stapanirea dracului, numai
ca i-a zis sa se poarte bine… Inmultindu-se diavolii, Sf. Ilie a rugat cu atata
credinta pe Dumnezeu sa-i dea putere asupra lor, pana i-a trimis Dumnezeu car
de foc si patru cai cu aripi, si l-a luat la cer… Dumnezeu i-a dat tunetul si
fulgerul, si cand a slobozit Sf. Ilie tunetul in draci, cu gandul sa-i
prapadeasca pe toti, cerul si pamantul s-au cutremurat. Dar Dumnezeu s-a
suparat tare ca a zis ca si dracii sunt buni la ceva; de n-ar fi ei, oamenii nu
vor avea frica. Pentru aceasta i-a luat o mana si un picior Sfantului Ilie, ca
altfel era prea tare".
"Cerul
este o movila nemarginita. Sf. Ilie obisnuieste sa iasa cu carul sau ba la
primblare, ba cu treburi de ale casei. Carul lui e lucru sfant, dumnezeiesc,
nedat lumii sa-l vada, si de aceea, cand iese, acopera cerul cu un nour. Acest
car, spre a nu rapagà (aluneca) in mersul sau, are pe talpa rotii cuie mari
ce-i slujesc la intepenire. Aceste cuie, gaurind bolta cereasca, lasa sa curga
ploaia.' "Sf. Ilie oranduieste cu piatra; el radica gheata in nori de sub
pamant, umbla cu caruta si c-un mai tot o sfarma'.
"Santilie
e geambas mare, are caruta cu cai de scot foc pe nari. Sunt potcoviti cu
potcoave de argint si, cand ii goneste, bat din copite si scapara, si de aceea
se vad fulgerele. Si cand alearga caruta prin cer, face mare harmalaie, ca-s
drumurile rele; la noi pe pamant se aude atunci tunand'.
"Se
zice ca, mai demult, Dumnezeu se cam asemana in putere cu diavolul si cum
ziditorul era iubitor de pace, a facut un zapis cu diavolul, ca sa poata trai
linistiti. Ce se gandi insa Sf. Ilie: nici una, nici doua, fura zapisul de la diavol
si o rupse la fuga in cer. Dracul se lua dupa dansul, il apuca pe Sf. Ilie de
picior… carnea s-a rupt din piciorul sfantului si a ramas in mana diavolului
care a picat din nou pe pamant. De atunci Sf. Ilie a ramas, ca si noi, cu acea
scobitura in talpa piciorului, caci, cum se vede, talpa nu-i otova. Pentru asta
Dumnezeu i-a multamit indeajuns, dar, stiind ca diavolul nu are sa-l mai lase
in pace, i-a dat tunetul si trasnetul pe seama'.
"Cum
se apuca dracii de zavistii, de rascolesc norii, Santilie inhama caii la
caruta, pleaca prin cer si incepe sa trasneasca dupa ei. Ei, cand il aud, fug
de se prapadesc si se pituleaza pe unde pot. Dracii se pituleaza mai mult dupa
caini si se vara in capre. De aceea, pe vreme de furtuna, nu e bine sa lasi
caini si capre pe alaturi, nici sa stai pe la stramtori, pe unde poate sa
treaca vreun drac, ori sa te pitulezi prin scorburi, ca se poate intampla sa
fie vreun drac pitulat acolo, si cand va trasni pe drac, te trasneste si pe
tine.
Ferestrele si usile caselor sa nu le lasi deschise, ca poate sa se
aciueze vreo spurcaciune de drac in casa si s-o trasneasca. Dracul trage mai
mult la carpen si de aceea e bine sa nu pui la casa lemn de carpen ori sa te
adapostesti sub carpeni in vreme de furtuna. Mai bine sa te ploua decat sa te
duci la adaposturi, ca la adaposturi se duc si dracii.'
Autor:
Iulia Gorneanu
