E seara de ajun…
Colindatorii se-aud de peste tot, in casa miroase a
cozonac si a sarmale care fierb iar brazii,
adusi in casa cu cateva zile in urma, in aceasta seara se impodobesc cu globuri si beteala.
Eu va propun aceasta minunata poezie scrisa de George Cosbuc acum mai bine de 100 de ani.
Pomul Craciunului
Tu n-ai vazut
padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pina jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.
Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: "Doamne-ti multumesc".
