În Denia de Vineri
sunt prăznuite, deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul
Iisus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, dar şi durerea nespusă a Maicii
Domnului văzându-şi fiul pe cruce.
După
ce Iisus a fost vândut de Apostolul şi ucenicul Său Iuda, cu 30 de arginţi,
Iisus a fost dus la arhiereul Ana, iar acesta l-a trimis la alt arhiereu,
Caiafa, care L-a scuipat şi l-a umilit.
Cei
doi au încercat să-i găsească o vină, au adus doi martori mincinoşi care au
susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie: "Stricaţi Templul acesta şi
în trei zile îl voi ridica", mărturisind ferm că El este Fiul Omului. În
cele din urmă, neavând o dovadă a vinovăţiei, arhiereii l-au trimis la Pilat,
guvernatorul roman al Provinciei Iudeea.
Acesta
L-a biciuit, apoi L-a întrebat pe Iisus dacă este Împăratul iudeilor. Iisus a
confirmat :"Sunt împărat veşnic, iar Împărăţia mea nu este din lumea
aceasta".
Ore
în şir, cei trei arhierei L-au umilit pe Iisus, strârnind furia mulţimii şi a
soldaţilor. În cele din urmă, Pilat a rostit sentinţa, iar Hristos a fost
trimis spre locul osândei.
Purtând o cunună de spini
şi crucea în spate,
legată
de mâinile întinse, la ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei.
Aici a fost răstignit între doi tâlhari, pentru ca lumea să-l socotească şi pe
El un făcător de rele.
În timpul supliciului, mulţimea şi soldaţii au continuat
să-l batjocorească.
A rămas în istoria patimilor un alt gest al umilinţei: când
I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.
„Sfânta
zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci
noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui
nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului
şi a morţii.
Cu
toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină
suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu
ştiu ce fac." Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele
:"Săvârşitu-s-a"!; şi-a înclinat capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă
dovadă a umilinţei, Pilat a scris pe crucea Mântuitorului : Iisus Nazarineanul,
Regele Iudeilor", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie,
preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Semne miraculoase-la
moartea lui Iisus
În
Sfintele Evanghelii s-a menţionat că, după moartea lui Iisus, au apărut mai
multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, s-a cutremurat
pământul, s-au despicat pietrele.
În
acelaşi timp, Iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în
ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, l-au rugat pe Pilat ca cei
trei osândiţi să fie coborâţi de pe cruce;
pentru a le grăbi moartea, exista
obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor. Iisus însă,
murise. Pentru a fi convinşi că este mort, cu adevărat, un soldat L-a împuns cu
suliţa între coaste.
Trupul lui Iisus
îngropat de doi discipoli
Potrivit
tradiţiei, după ce era coborât de pe cruce, trupul oricărui decedat putea fi
aruncat într-o groapă comună împreună cu crucea şi cu uneltele cu care a fost
executat. Ca alternativă, trupul mortului putea fi încredinţat unei persoane,
dornice să-l îngroape. Citind Sfintele Evanghelii, aflăm că Iosif din Arimateea
l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi, ajutat de Nicodim, i-a uns trupul cu
arome. Cei doi discipoli I-au înfăşurat trupul într-un giulgiu, iar capul
într-o mahramă, respectând tradiţia iudeică. După împlinirea ritualului, cei
doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.
Ce spun Sfinţii
părinţi despre patimile lui Iisus
Patimile
lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Sunt sfinte pentru că
Iisus care suferă este nevinovat. În acelaşi timp, Sfinţii părinţi spun că
Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare deoarece în timpul chinului, ore în
şir, Iisus ca om nu s-a desparţit de Dumnezeu -Tatăl. Totodată, orele
pătimirilor lui Iisus sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu
trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul.
Articol
preluat din clikc.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu