Mamaliga noastra cea de toate
zilele...
Mămăliga există pe teritoriul
actualei Românii de mii de ani şi a suferit o serie de transformări importante
pe parcursul existenţei sale.
La început, în Europa mămăliga era
preparată din cereale sălbatice şi apoi din grâu primitiv, faro, mei, spelta,
năut, bobi, castane etc. Pe atunci cerealele măcinate sau pisate grosier – căci
măcinarea fină a boabelor era o tehnică fie necunoscută, fie extrem de greoaie
şi consumatoare de timp – erau amestecate cu apă ca să formeze o pastă, ce era
apoi gătită pe pietre fierbinţi.
Mămăliga a fost dintotdeauna un
aliment asociat cu sărăcia şi cu lipsa resurselor necesare gătitului. Este ceva
care se prepară extrem de simplu şi de rapid, o mâncare frugală, potrivită
zilelor de vară, în care este de muncă de la răsăritul soarelui până la apusul
său, şi în care nu există timpul necesar preparării pâinii.
Banala mămăliguţă poate deveni un
medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor la fiere.
Mălaiul este un înlocuitor de
nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti "prietenul
intestinului subţire". Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional
aduce numai beneficii atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli
grave.
Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul
Paştelui, pentru hrănirea organismului
şi curăţirea intestinelor.
De ajutor ficatului şi intestinelor
Un aliment tradiţional cum e
mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i
se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă
din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana
săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor
amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare
decât a altor comunităţi învecinate,
cărora le lipsea din dietă acest aliment.
Recent, s-a descoperit prezenţa în
boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic,
extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă,
fără a suferi transformări chimice decât în
proporţie de 22-28%. Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care
vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al
substanţelor din porumb uşurează efortul
ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil
riscul la insuficienţe şi ciroze
hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa
bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
Ne ajută să trăim mai mult
Cercetătorii endocrinologi consideră
că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de
disfuncţii tiroidiene.
De asemenea, consumul de mămăligă
reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce
cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi,
implicit, de infarct.
Rezultatele cercetărilor româneşti
efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr
(unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de
peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi
prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani.
De asemenea, consumul de mămăligă
este răspunzător şi de longevitate.
Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei
bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar
mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi
timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.
De exemplu, doar pentru a evita
pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou.
Terapia a dat rezultate sute de ani.
Cataplasme aplicate pe piept
Tratamentele pe care ni le făceau
bunicile noastre în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a
antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru
durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se
stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu.
În plus, se bea seara înainte de culcare un
terci, ca o mămăligă subţire, în care se
pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o
eficienţă incredibilă în pneumonie este tot
faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cât poate suporta
pielea, după care se întinde pe zona
pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar
pielea se şterge cu un tampon înmuiat în
spirt camforat.
Cataplasma cu mămăligă caldă e bună
şi în bronşite, gripă, tuse onicizată.
Aceeaşi aplicaţie se face în zona
rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară
a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite
De folos şi în obezitate
Pentru urcior: se pune mămăliga
caldă pe pleoape, schimbând-o cît se poate de des.
În caz de lipom, se poate face un tratament cu
cataplasme cu mămăligă tare.
Se pune în strat de 3- 4 cm pe locul
lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie
presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât
suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară
şi se ţine până se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa e utilă şi celor care
suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă,
datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.
Studiile de specialitate au arătat
că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de
hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa detonus fizic şi mental,
sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în
loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o
acţiune uşor calmantă, sedativă.
Studiile de nutriţie şi biochimie
alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni
cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita,
litiaza renală, hepatita.
