MINUNEA DE LA SFÂNTUL MORMÂNT

O flacără coboară din ceruri

Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre este aceea a apariţiei Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.

Asupra acestui fapt există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva minute un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

 

Sfânta Lumină

Minunea are loc de Paştele Ortodox

Minunea se întâmplă  în fiecare an, de Paştele Ortodox, care este sărbătorit la o dată diferită de cel catolic şi protestant, din cauza folosirii calendarului iulian, şi nu a celui gregorian, utilizat în Occident.

Sfânta Lumină se aprinde în Ierusalim, pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul în timpul Vecerniei Mari.

 

 Biserica Învierii Domnului, în care se află Sfântul Mormânt al Domnului Turla mare a bisericii (de fapt, o cupolă), care se vede în partea stângă, se află deasupra mormântului

Un miracol mai puţin cunoscut

Miracolul ceresc al Focului Sacru este puţin cunoscut şi popularizat, deoarece Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim nu a îngăduit nimănui să vulgarizeze acest moment sublim.

Nici chiar populaţia de astăzi a Ierusalimului nu este la curent cu miracolul divin al venirii Sfintei Lumini, căruia nu i se dă importanţa cuvenită. Sunt israelieni care nu ştiu exact ce se întâmplă in Biserica Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare.

 

Altarul Golgotei. Acest altar este înălţat pe locul unde a fost răstignit Hristos pe Golgota. 

Se poate vedea sub sfânta masă (acoperită cu veşmânt purpuriu, brodat pe margine) o icoană 

cu Mântuitorul pătimind sub care se află un inel de argint aşezat în marmură. Acel inel indică 

locul în care a fost înfiptă Sfânta Cruce în pământ, pe care a fost răstignit Domnul Hristos

Mărturii româneşti

Românii au avut ocazia să afle despre ceremonia Focului Sacru din cartea părintelui Iosif TRIFA, "Pe urmele Mântuitorului", după un pelerinaj românesc la Locurile Sfinte, din anul 1925.

Ulterior au mai asistat la acest miracol şi alţi preoţi români, care au adus mărturie despre Focul Sacru în faţa creştinilor ortodocşi. Unul dintre aceştia este şi prof. Ion LAZĂR, care a scris apoi cartea "Lumină din lumină".

O altă mărturie este cea a părintele CLEOPA ( în Pelerinul român), care a fost la locurile sfinte în anul 1974 cât şi cea a Pr. Prof. Constantin GALERIU („Duhovnici români în dialog cu tinerii”) din anul 1993.

 Piatra ungerii. Se află chiar la intrarea în Biserica Învierii Domnului. Este o piatră de calcar roz, înconjurată de sfeşnice şi având deasupra 8 candele, situată pe locul vechiului Paraclis al Ungerii, care a fost desfiinţat în cursul transformărilor arhitectonice ale clădirii (Biserica Sfântului Mormânt a suferit de-a lungul timpului diferite intemperii, printre care şi un incendiu grav, după care ea a fost restaurată). Acesta este locul în care Mântuitorul, după ce a fost coborât de pe cruce, a fost uns cu miruri şi aromate şi a fost plâns de Maica Domnului

Cum se manifestă? 

Lumina Sfântă se manifestă diferit de la un an la altul: ca o stea strălucitoare, ca roua, ploaia sau zăpada strălucitoare ori nori, ca înger sau porumbel, ca flăcări de foc care nu mistuie, ca sclipiri de lumină sau ca fulgere, ca o lovitura de trăsnet, ca o lumină albastră care creşte în intensitate şi devine albă.

Timp de aproximativ trei minute, flacăra lumânărilor aprinse din Focul ceresc nu arde, iar credincioşii îşi ating faţa, gura, mâinile, hainele, spre binecuvântare si tămăduire.

 

Altarul Sfântului Mormânt, aflat în mijlocul Bisericii Învierii Domnului

Mormântul păzit

Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica ca toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfântului Mormânt si controlează corporal pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul Domnului.

 Apoi se sting toate luminile si se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu doua mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceara şi sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului, până când se aprinde Sfânta Lumina.

 

 Aşa arată Sfântul Mormânt împodobit şi pregătit pentru Învierea Domnului. Oamenii mişună în jurul mormântului cu o zi înainte, încercând să-şi găsească locuri pe care le ţin ocupate până a doua zi. Altfel, puţine şanse să poată fi prezenţi la venirea Sfintei Lumini

 Patriarhul percheziţionat

Sâmbătă în jurul orei 12, patriarhul se dezbracă, si rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Mai întâi este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenta reprezentanţilor oficiali armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc.

Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceţilor şi întră în prima încăpere, numită "Capela Îngerului," însoţit, după tradiţie, de un arab musulman

 

În această imagine se vede prima încăpere din mormânt, Capela Îngerului şi în spate uşa către mormântul propriu-zis

 Mărturia Patriarhului

Iată ce spune Patriarhul Ierusalimului Diodorus despre aceasta:

"Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Îngenunchind în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii sale slăvite.

Catolicii si protestanţii numesc biserica aceasta Biserica Sf. Mormânt. Noi o numim Biserica Învierii.

 Învierea este pentru creştinii ortodocşi centrul credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat victoria finală asupra morţii, nu doar asupra morţii sale ci si asupra morţii celor ce sunt aproape de El."

 

Se pregăteşte sigiliul pentru uşa Sfântului Mormânt

Lumina „Nedefinită”

"Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si după aceea aştept. Câteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile.

Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti. “

 

Se anunţă venirea patriarhului şi a soborului său.  Prapurii merg înaintea întâistătătorului Bisericii din Ierusalim

 “Lumina răsare din piatră”

„Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are alta consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă.

La un moment dat Lumina se înalţă şi formează o coloana în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică."

 

  În mijloc, patriarhul. Biserica arată aşa întotdeauna, an de an, plină de oameni, care vor să fie prezenţi la venirea Sfintei Lumini. De asemenea, nu lipsesc aparatele de fotografiat, camerele de luat vederi şi chiar reprezentanţi ai unor posturi de televiziune care

transmit în direct evenimentul

Mărturia unei persoane aflate în biserică

De această persoană ne vorbeşte părintele GALERIU (17 aprilie 1993): „Când am privit spre  Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse. Această femeie este din Bucureşti se numeşte Ioana Elena Corneanu şi iată ce mărturiseşte:”

„Înghesuită şi mişcată de valul lumii îmi plângea inima. Parcă mă vedeam părăsită de Dumnezeu – Doamne m-ai lepădat de la faţa Ta! Patriarhul a intrat în Sfântul Mormânt. Mă rugam cu lacrimi.

Deodată, apar fulgere de lumini şi scântei, ca mărgelele, ca globuleţele. Închid o clipă ochii, ca fulgerată, iar când îi deschid văd  mănunchiul de 33 lumânări aprins. Lumea aprinde de la mine. Faţa îmi este  scăldată în lacrimi”.

 

 Se pot vedea forţele de ordine, care sunt şi ele prezente aici. Este nevoie, din când în când, de prezenţa lor. În jurul patriarhului se află în permanenţă 5-6 gărzi de corp, care fac loc patriarhului prin mulţime. Sunt atât de mulţi oameni încât uneori gărzile de corp cu greu reuşesc să-i facă loc patriarhului să ajungă la mormânt. Din mulţime se vede doar toiagul arhieresc al patriarhului …

Mărturia unei persoane aflate în afara bisericii

Am stat afară la 100 m de biserică în curtea din faţă unde erau deja sute de oameni. Era prima dată când eram acolo şi nu ştiam când şi cum vine Sfânta Lumină, când deodată pe la ora 12 s-a făcut brusc tăcere şi instinctiv m-am uitat la cer (căci asta se simte în aer acolo, e ca şi cum câteva minute timpul se opreşte), atunci mi s-a părut că cerul de deasupra bisericii fierbe cum fierbe apa în clocot şi dinspre răsărit veneau nişte valuri azurii care puteau fi nişte nori dar nu erau nori pentru că se terminau exact deasupra bisericii.

Imediat după aceia am auzit clopotele şi strigătele de bucurie ale mulţimii şi am văzut lumânările care se aprindeau din mână în mână.

 Patriarhul ieşind din mormânt cu Sfânta Lumină. El ţine în mâini două torţe cu Sfânta Lumină de la care oamenii vin să ia lumină. Torţele sunt de fapt mănunchiuri formate din 33 de lumânări. De-a stânga uşii mormântului se pot vedea 2 copţi  care sunt prezenţi şi ei, alături de ortodocşi, la acest eveniment minunat

Întotdeauna lumina a venit doar la ortodocşi

Ori de câte ori non-ortodocşii au încercat sa obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au eşuat lamentabil. Se cunosc cel puţin trei astfel de încercări. Una dintre cele mai memorabile a avut loc în anul 1579, în timpul ocupaţiei otomane a Ierusalimului.

Patriarhul ortodox a fost nevoit sa meargă într-o biserică alăturată, pentru a fi cât mai aproape de altarul unde în fiecare an are loc minunea. Dintr-o dată, un fulger a lovit năpraznic mijlocul coloanei de marmură din incinta curţii interioare a Bisericii şi a crăpat-o, iar prin fisură, Focul Sfânt a trecut drept spre lumânarea Patriarhului, pe care a aprins-o.

 

Sfânta Lumină, care vreme de câteva minute, nu arde. O lumină minunată, care vine să ne lumineze sufletele pentru încă un an de zile

În loc de concluzie

Cine vrea să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfintele Paşti şi va vedea minune negrăită. Persoana care experimentează o astfel de minune pleacă de la Ierusalim complet schimbată. Pentru mulţi dintre cei care participă la ceremonie, viaţa se împarte in două mari perioade: “înainte” si “după” miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim.

 Stâlpul de piatră (care se află la intrarea în Biserica Învierii Domnului) de unde a ieşit Sfânta Lumină în 1580, când armenii i-au împiedicat pe ortodocşi să intre în biserică de Sfintele Paşti

Stiinta confirma minunea de la Sfantul Mormant

Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor in stiinte fizico-matematice, coordonatorul

laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de energie atomica in

numele lui Curciatov.

A hotarit sa desfasoare un experiment stiintific in biserica Mormintul Domnului in Ierusalim. Volkov a presupus ca flacara Luminii Sfinte este o descarcare de plasma (plasma – substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sint determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera).

In acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos –sa masoare radiatia electromagnetica in biserica Sfintului Mormint chiar in momentul pogoririi Luminii Sfinte.

Savantul a reglat dispozitivele: daca in timpul pogoririi Luminii Sfinte se va

inregistra un salt al cimpurilor electromagnetice atunci calculatorul il va

fixa. Daca flacara este doar un truc care se “joaca” pentru credinciosi (o

astfel de explicatie a fenomenului bintuie pina acum nu doar printre atei, ci si printre unii teologi cu renume) – atunci nici un fel de salt nu se va produce.

“Timp de 6,5 ore de observare a fonului electromagnetic in biserica,

dispozitivul a fixat marirea intensitivatii radiatiei de 2 ori exact in momentul

pogoririi Luminii Sfinte. Acum este deja clar ca Lumina Sfinta nu este facuta de oameni. Aceasta nu este o amageala, o mistificare: “urmele” sale materiale pot fi masurate” – a spus savantul.

 

Prăznuirea Sfintelor Paşti la Ierusalim, în anul 1941Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Timotei (1935-1955)