Nascut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci (potrivit tradiţiei, teologilor, istoricilor), aceasta credinţă fiind întărită şi de colindele, legendele sau obiceiurile populare.
Sărbătoarea Sf. Andrei îmbină tradiţii precreştine şi creştine, care se manifestă de peste 2000 de ani în teritoriul ce astăzi poartă numele România.
Cu o asemenea istorie în spate, obiceiurile asociate acestei sărbatori sunt foarte variate, unele mai romantice, altele mai bizare.
30 noiembrie marchează începutul iernii, încetinirea ciclului naturii şi implicit, momentul în care hotarul dintre viaţă şi moarte este cel mai slăbit.
În Bucovina, de Sf. Andrei nu se mătura si nu se scoate gunoiul din casa, iar femeile nu se piaptana (pieptenele reprezinta in basme padurea, adica locul unde salasluiesc lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere.
Foarte important de stiut, mai ales in perioada nefasta prin care trecem din punct de vedere economic, este ca in ziua de Sf. Andrei nu se imprumuta bani, altfel vei aduce paguba in casa. Este de asemenea indicat sa depui eforturi ca sa recuperezi toti banii care ti se datoreaza, sau sa platesti datorii pe care le ai.
În ajunul Sf. Andrei se pun în casă crenguțe de vișin, cireș, prun, măr sau corcoduș în sticle cu apă şi dacă au înflorit până în Ajunul Crăciunului, acestea înseamnă că arnonia, belșugul și liniștea sufletească vor poposi în gospodarie în anul ce urmează.
Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bîntuie strigoii şi lupii sînt mai fioroşi ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gîturile înţepenite.
Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac.
Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos.
Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură.
Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii.
Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane.
Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă.
După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul "descîntecului sării". Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru "luarea laptelui".
Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun, cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei.
O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei "botează" cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă.
Pentru ca să se afle cât de rodnic va fi următorul an se pun boabe de grâu într-o strachină (vas) cu apă, iar cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta din anul urmator.
Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.
Fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard, astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau o bucata de lana rosie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tânăr şi frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrân şi sărac, iar de va avea coaja groasă, va fi bogat.
Un alt obicei, spune ca fetele nemăritate trebuie să meargă noaptea la fântână cu lumânarea de Inviere, pe care o aprind şi o afundă in apa spunând: „ Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în faţa apei / Ca în vis să-l visez / Ca aievea să-l văz’’ !
O alta practica este ghicitul la oglindă. Fata de măritat se aşează pe un scaun, având în faţă şi spate câte o oglindă, iar pe lateral patru lumânări aprinse şi, se spune că, astfel îşi vede ursitul.
Gospodinele trebuie sa pregateasca multe bucate cu usturoi ca sa alunge ghinionul din casa.
fasole verde (de la congelator) cu usturoi:
ciuperci la cuptor,
Linte bătută cu usturoi
Ciuperci pe pat de mămăligă de cartofi, servite tot cu usturoi
Şi pentru că este dezlegare la peşte: păstrăv umplut cu lămâie, ierburi şi usturoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu