Mirodeniile au fost odată „monedă de
schimb“, au stîrnit războaie şi au schimbat sfere de influenţă.
„Să vină în Moldova cu toate negoaţele lor
şi mărfurile lor, să cumpere şi să vîndă, plătind vama dreaptă, (...) după
cartea de drepturi ce le-am scris şi le-am dat.“ - Ştefan cel Mare, 1499.
Într-o
domnie de 47 de ani, Ştefan a făcut din Moldova un stat prosper şi temut. Unii
cinstesc victoriile lui în lupta pentru apărarea Occidentului creştin, alţii
laudă bisericile pe care le-a ctitorit.
Dar cheia succeselor sale a fost o
politică economică fermă.
 |
Tîrgul de vite de la Suceviţa reînvie tabloul
comerţului de odinioară. Pe atunci, vacile şi boii erau marfă strategică,
interzisă la export pe timp de război şi o pradă preferată de năvălitorii
turci. În schimb, purceii, prohibiţi de Coran, ajungeau mai des pe masa
moldovenilor.
Sursă citat: Matteo Muriano către dogele Veneţiei.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Moldova secolelor XV-XVI era racordată la circuitul
economic şi cultural dintre Orient şi Occident, ceea ce i-a adus bani şi faimă.
 |
Tîrgul de vite de la Suceviţa reînvie tabloul
comerţului de odinioară. Pe atunci, vacile şi boii erau marfă strategică,
interzisă la export pe timp de război şi o pradă preferată de năvălitorii
turci. În schimb, purceii, prohibiţi de Coran, ajungeau mai des pe masa
moldovenilor.
Sursă citat: Matteo Muriano către dogele Veneţiei.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, „drumul
mirodeniilor“ trecea prin Moldova. Ştefan cel Mare a fost primul care i-a
înţeles importanţa şi l-a exploatat în folosul său.
 |
La Belgorod Dnestrovsk, în
Ucraina, doar semeţia zidurilor mai păstrează vag măreţia de odinioară a
Cetăţii Albe, poartă de intrare pe continent a „drumului mirodeniilor“.
Sursă citat:
Regele Cazimir Iagello, 1472.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Comerţul a fost una dintre
principalele lui raţiuni de stat, pentru care a purtat războaie, a încheiat
alianţe şi chiar şi-a ales miresele.
 |
„Ţara este mănoasă şi foarte bine aşezată, plină de
animale şi de toate bucatele, afară de untdelemn. Grînele se seamănă în aprilie
şi în mai, iar vinuri se obţin în august şi în septembrie.“
Sursă citat: Matteo Muriano, 7 decembrie 1502.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Una dintreprincipale rute comerciale – care în secolul
al XIV-lea începea la Constantinopol, trecea prin Adrianopol, Cetatea Albă şi,
traversînd Moldova, ajungea la Lvov şi, mai departe, la Baltica – e considerată
de istorici drept cel mai important drum al mirodeniilor din estul Europei.
 |
Cracovia. Sukkenice, Hala Pînzeturilor – care se ţine
bine la cei 700 de ani ai săi – are astăzi, paradoxal, un aer mediteranean...
Cîndva, negustori bine cunoscuţi de Ştefan ajungeau aici.
Sursă citat: Regele Cazimir Iagello, 1472.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Drumurile comerciale, prin impunerea vămilor, au făcut
necesară trasarea unor frontiere, determinînd „închiderea“ statului în anumite
graniţe. Prin determinarea graniţelor, Ştefan impunea o recunoaştere
teritorială, care-i permitea să-şi afirme dreptul de vamă. Moldova devenea
astfel mai mult decît un teritoriu de tranzit.
 |
În
faptele şi minunile săvîrşite de apostoli pe mare şi zugrăvite în frescele
mănăstirilor din Bucovina (aici, la Suceviţa) sînt redate nave cunoscute la
vremea construirii bisericilor.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Unul dintre segmentele de bază ale economiei
moldoveneşti medievale l-a constituit comerţul cu Transilvania, Braşovul jucînd
un rol foarte important.
 |
Domnul îi întăreşte lui Ion Negoescul satele Bereşti,
Drîngeşti, Havati şi, de asemenea, satul Negoeşti, cumpărat de acesta de la
Tador Fofîş. Prin acelaşi uric, mai adaugă şi o zavescă de şaizeci de ruble de
argint celor care ar încerca să strice învoiala.
Sursă citat şi artefact: uric, Colecţia Peceţi, II, 216. prin
amabilitatea d-lui Marcel Ciucă, director adjunct, Arhivele Naţionale.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Prin Pasul Oituzului (cu vama la Tîrgu Trotuş),
mărfurile ajungeau la Braşov şi la Bran sau, mai sus, la Reghin şi, prin Pasul
Rodnei, prin vama Moldoviţa, şi mai sus, la Rodna.
 |
Ceramica de Marginea – unde lutul se frămîntă cu
picioarele – a ajuns celebră.
Sursă citat: act comercial, 1478.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Către Braşov plecau – în
afara produselor de tranzit din Orient – in, cînepă, fier, piele, lînă, ceară
şi se întorceau în Moldova şei, hamuri, cuţite, postavuri, unelte agricole şi
arme.
 |
Comerţul medieval cu piei, faţă de cel cu ceramică,
era profitabil. Se exporta materie primă şi se importau produse. Azi, curelarii,
ca la Putna, fac minimul necesar: hamuri.
Sursă citat: act comercial, 1478.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Într-un mai vechi studiu al său, „Epoca principilor
moldoveni (1360-1774)“ din „Istoria evreilor în Bucovina“, apărut la Tel Aviv,
Manfred Reifer aprecia că, „deşi nu se poate proba istoric, este mai mult ca
sigur că evreii care treceau cu caravanele prin Polonia şi Moldova se opreau în
Bucovina pentru Sabat“ – fapt prezent în unele contracte încheiate între evrei
şi alţi negustori din Moldova.
 |
Mirodeniile au fost odată „monedă de schimb“, au
stîrnit războaie şi au schimbat sfere de influenţă. Ele sînt azi o atracţie
turistică în Misir Çarsisi, cel mai vechi bazar acoperit din lume.
Sursă citat: Acte notariale turco-polone, 1470.
Foto: Dragoş Lumpan
|
Aceste considerente ne fac să afirmăm că în vremea lui
Ștefan, principalul drum al mirodeniilor, trecea prin Moldova, Bucovina și prin
Sucevița spre nord prin vama Moldovița.
 |
Acest
portret, aflat în interiorul Tetraevangheliarului de la Humor – operă a
ieromonahului Nicodim, din anul 1473 –, este considerat a fi cel mai fidel care
i s-a făcut vreodată voievodului.
Foto: portretul lui Ştefan din Tetraevangheliarul de
la Humor, Nicodim, 1473.
|
Surse:
