Autor: Nicolae-Nicoară Horia
“Cum fulgeră coasa pe dealuri în zori
Și-mi pare că fierul e roșu de sânge,
Vinovat dacă sunt pentru noaptea din flori,
Sărută-mi lumina și taci, nu mai plânge…”
„Nu rupeți florile!”
‘mi-aduc
aminte
Cum rostea Mama aceste cuvinte,
Ce sfântă poruncă din poruncile ei
Date păstorului-miel între miei!
„Nu rupeți florile!”
nu uit
niciodată,
Frumusețea lor e atât de ciudată!
Acum știu de ce mă ruga deseori,
Când vii la mine să nu-mi aduci flori!
Acolo, în
zările-acelea senine,
Nici mieii nu le pășteau pe coline
Și eu vă spun cu roua pe faţă-
Nu rupeți florile!”
şi ele au viață!
Și
totuși,
azi
dimineața în curtea noastră au venit cosașii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu