SFANTUL ILIE IN SUPERSTITII, TRADITII SI OBICEIURI

Sarbatorit in ziua de 20 iulie a fiecarui an, Sfantul Ilie a devenit in mitologia populara un personaj aparte, cu o poveste diferita de cea propavaduita de crestinism. Un muritor bun la suflet, dar iute din fire, Ilie a fost ispitit de diavol sa isi ucida parintii sau, in alte variante, surorile ori intreaga familie. Pentru a-si ispasi pacatul de moarte, Ilie s-a supus la felurite cazne, ferecandu-se vreme de 40 de ani intr-un bordei sau beci, mergand in genunchi pentru a cara apa cu gura si a uda un lemn putred , sau aruncandu-se in flacarile unui rug alcatuit din lemne stranse din padure timp de 9 ani .

Impacat de pocainta si durerea lui Ilie, Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, l-a asezat printre sfinti si i-a daruit un car de foc tras de 2 ori 4 cai inaripati si un bici de foc cu care sa faca prapad printre draci. 

Impins de o ura navalnica fata de creaturile intunericului care il amagisera sa isi omoare rudele si stapanit de o uriasa putere, Sfantul Ilie a devenit in curand spaima toturor diavolilor. Atat de mare era puterea lui incat, atunci cand o cohorta de draci a inceput a ridica un turn pe care sa ajunga la cer si sa il dea jos de pe tron pe Dumnezeu, acesta l-a chemat in ajutor pe Sfantul Ilie, poruncindu-i : " mergi cu tunul de tranteste pe draci la pamant".  

Inversunarea Sfantului Ilie era atat de mare incat distrugea toti diavolii care ii ieseau in cale, neascultand vorba lui Dumnezeu de a mai lasa "cativa de samanta" pentru pacatele oamenilor. Neascultarea dar mai ales forta titanica a Sfantului, care despica cerul si pamantul, starpea femeile si animalele si zguduia insasi tronul celui de sus, a facut ca Dumnezeu sau Maica Domnului sa ii paralizeze o parte a trupului, lasandu-l ciung de mana dreapta, olog de piciorul drept, asurzindu-i o ureche si ologindu-i un ochi.

Superstitii si credinte populare despre Sfantul Ilie

- Atunci cand tuna sau fulgera, Sfantul Ilie a mai omorat un drac.

- Tunetul este de fapt zgomotul facut de carul Sfantului Ilie atunci cand se hurducaie prin ceruri.

- Trasnetul este sunetul facut de biciul de foc al Sfantului Ilie, atunci cand ii doboara pe draci.

- Daca sunt tunete de Sfantul Ilie, alunele si merele vor fi viermanoase. Daca ploua de Sfantul Ilie, ploaia nu va inceta vreme de 20 de zile.

- Daca in ziua de 20 iulie este furtuna, geamurile si usile casei trebuie sa fie bine inchise, pentru a nu intra in casa vreun drac fugarit de Sfantul Ilie.

- Pe vreme de furtuna nu este bine sa iti gasesti adapost sub un carpen, intrucat in acest copac prefera sa se ascunda dracii infricosati de Sfantul Ilie.

- Nu este bine sa pornesti la drum in ziua de Sfantul Ilie.

- Atunci cand tuna , oamenii trebuie sa isi faca cruce, intrucat Dumnezeu i-a poruncit Sfantului Ilie sa loveasca in toate, numai in cruce nu.

- Palosul Sfantului Ilie are un tais din aur si celalalt din argint. Atunci cand isi foloseste taisul de aur, aduce mana, cand loveste cu cel de argint, aduce grindina.

- Rotile zimtuite ale carului Sfantului Ilie sparg cerul si revarsa apa din nori peste pamant.

- Daca se arata vreme de furtuna, trebuie sa aprinzi tamaie in casa, ca nu cumva sa fie vreun drac adapostit inlauntru si sa atraga astfel fulgerele Sfantului Ilie.

- Pentru a se pune la adapost de biciul de foc al Sfantului Ilie, diavolii se pitesc pe pamant, sub stresinele caselor, in copaci, in turlele bisericilor sau in trupurile animalelor. Din acest motiv, nu se recomanda sa lasi afara animale, mai ales caini, pisici si capre.

- In ajunul zilei de Sfantul Ilie, fetele isi pot ghici ursitul. Pentru aceasta, ele merg pe campuri, se dezbraca in pielea goala si se tavalesc prin canepa. Daca in acea noapte ele viseza canepa verde, inseamna ca se vor marita cu un barbat tanar; daca in vis le apare canepa uscata, sunt sortite unui sot batran.

- In dimineata zilei de Sfantul Ilie, se culeg plante de leac, dar si ierburi de farmece si vraji. Plantele ce urmau a fi utilizate in practici magice trebuia sa fie udate de sangele unui cocos taiat deasupra lor.

-Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini, in camari sau poduri, ori este adus la biserica pentru a fi binecuvantat si asezat la icoane, dupa care este ars. Cenusa busuiocului este pastrata in casa, pentru a lecui copiii de bubele rele aparute in gura.

- Pana in ziua Sfantului Ilie nu este ingaduit sa se manance mere si nu este voie ca acestea sa se loveasca unul de celalalt, intrucat lucrul asta aduce grindina. Pe data de 20 iulie, se aduc mere in biserica pentru sfintire, aceste fructe speciale devenind de aur pe cealalta lume. In aceeasi zi, se celebreaza "Mosii de Sfantul Ilie", prilej de comemorare a copiilor morti, cand se dau mere de pomana copiilor din vecini sau celor intalniti in cale. Daca pomul din care se dau merele a fost scuturat, sau daca s-au luat ori mancat mere din el inainte de 20 iulie, Sfantul Ilie va arunca cu grindina pe pamanturile celor ce au pacatuit astfel.

- De Sfantul Ilie, are loc "retezatul stupilor", adica cea dintai recoltare a mierii de albine din an, cu conditia ca ziua de 20 iulie sa nu pice duminica, luni, miercuri ori vineri. Adunatul mierii era o indeletnicire exclusiv masculina, practicata de persoane curate la trup si la suflet, si era urmata de o petrecere la care vecinii erau poftiti sa guste din aurul albinelor sau sa se indulceasca cu tuica amestecata cu miere. La acest festin nu trebuiau sa fie invitati strainii sau oameni ce se indeletniceau cu vraji, in caz contrar rodnicia fiind alungata din stupi.

- In ziua de 20 iulie nu este bine sa se lucreze. Orice om care nu respecta aceasta zi este pedepsit cu asprime de Sfantul Ilie, cu furtuna sau grindina peste ogoarele ori gradina lui. In unele zone, exista chiar si interdictia de a se aprinde focul in vatra pentru gatitul mancarii.

- Pe 20 iulie, in unele zone ale tarii, la "hora Santiliei" , ciobanii coborau cu turmele de la stani, 

le daruiau fetelor indragite un cas 

si o furca de tors crestata , 

dupa care le invitau la hora. 

Tinerele femei care nu jucau la acest dans ritual nu puteau fi petite si nu se puteau marita in acel an. De altfel, ciobanii nu aveau voie sa coboare in sat ori sa fie vizitati de femei pana in in ziua de Sfantul Ilie, in acest fel curatenia lor trupeasca asigurand rodnicia turmei de oi.

sursa: articol-Diane.ro
fotografii: arhiva personala si internet

MOŞII DE SÂNTILIE – OFRANDE CEREMONIALE DE MERE ŞI MIERE

Luna iulie ii este dedicata lui Caius Iulius Caesar, imparatul roman care a introdus calendarul iulian.

Saptamanile lunii iulie se numesc: „saptamana secerisului” , “saptamana Panteliilor”, “saptamana lui Santilie” si “saptamana verii”.

In "saptamana secerisului" se secera graul lucrandu-se de la rasaritul pana la asfintitul soarelui.

 Saptamana a doua este dedicata Panteliilor (Parliilor), surorile Sfantului Ilie.

A treia saptamana il are in centru (20 iulie) pe Sfantul Ilie «Carutasul Raiului», 

cel despre care se spune ca leaga si dezleaga ploile,

 tuna, fulgera si trazneste.

Ultima saptamana a lunii iulie este dedicata verii, anotimpul cel mai calduros din an.

In traditia populara, luna iulie mai este numita si „cuptor”, datorita caldurilor mari ce o caracterizeaza, dar si pentru ca acum se coace si se strange graul.

Sunt  zile marcate de severe interdictii pentru a feri recoltele si casa de primejdia focului, iar pe membrii familiei de boli aducatoare de "fierbinteala". In aceste zile, oamenii nu au voie sa foloseasca cuptorul, sa lucreze  pamantul in a doua parte a zilei, sa mearga  la fan. 

In schimb, pot darui apa,

 faguri  de miere 

si fructe calatorilor. 

Pentru oamenii de la sate nu a fost deloc usor sa respecte toate aceste cutume. E vremea cand se munceste de la rasaritul pana la apusul soarelui: se merge la seceris, 

se scoate ceapa si usturoiul din straturi ca sa nu incolteasca, se pregatesc podurile si hambarele pentru a depozita recoltele, se seamana pentru a doua oara varza si spanacul, se sapa viile si se curata buruienile, ca sa nu se strice strugurii…

Sunt file importante de calendar inchinate cultului stramosilor, unele dintre acestea neavand nici o legatura cu calendarul religios, ci mai degraba cu pragurile anotimpurilor.

Obiceiul Mosilor la romani continua cultul arhaic al stramosilor totemici, intalnit in mitologia a numeroase popoare.

Mosii sunt cei care fac legatura intre cer si pamant, sunt inteleptii mantuitori ai neamului.

 Cuvantul "mosi" se pare ca este de origine traca, iar faptul ca romanii le-au consacrat nouasprezece zile din an demonstreaza importanta foarte speciala a celebrarii acestora.

In zilele de Mosi se crede ca cerurile sunt deschise, ca sufletele mortilor vin acasa si ca, pentru a se intoarce de unde au plecat, trebuie sa primeasca ofrande ritualice bogate in alimente si bautura.

 "In noaptea de Sf. Ilie vin mortii din cimitir la casele unde-or trait sa ceara pita si beutura, ca li s-or facut cald si au gura uscata: noi dam pomana la ai saraci colac din cuptor si un pahar de vinars si spunem: de sufletul mortilor … De facem ase, Sf. Ilie ne da ploaie calda si asezata la holda" (Marcel Laptes – Timpul si sarbatorile taranului roman)

Spre deosebire de ceilalti Mosi de peste an, acum sunt pomeniti indeosebi copiii morti. In aceasta zi, femeile impart copiilor mere culese dintr-un mar neatins, sa se bucure si cei in viata, si cei morti. 

Cutuma cerea ca merele de vara sa nu se culeaga pana in ziua de Santilie, pentru ca marul este un dar facut de Dumnezeu Sfantulului.

 "Dintai si-ntai, din mar Sfantu’ Ilie a gustat. Marul e copacul lui Sfantu’ Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: Apoi dar, Ilie, pana-n ziua ta sa nu se manance merele, tocmai de ziua ta sa se guste intai."(Elena Niculita-Voronca – Datinele si credintele poporului roman).

Considerat patron al merelor verzi, timpurii, Santilie este singurul care poate da dezlegare la consumul acestor fructe. In unele sate, inainte de a fi oferite drept ofranda, merele erau sfintite in biserica, pentru a se preschimba in mere de aur pe lumea cealalta. "Mai de demult, duceam de Sf. Ilie, la biserica, merinde de sfantit pantru ai morti, da’ prima oara dadeam la popa mere … de vara… sa le ogoim setea la morti…"

Tot in aceasta zi se impart ceremonial faguri de miere, intr-o sarbatoare de mare importanta pentru calendarul apicol: "retezatul stupilor" sau "tunsul stupilor". 

Este vorba despre recoltarea mierii, 

eveniment ce prilejuia odinioara o pomana aparte, incheiata cu o petrecere la casa prisacarului.

 Lui Santilie i se mai spune si Sfantul Albinelor, iar din culegerile etnologului Marcel Laptes aflam ca "intr-o zi, dupa ce-o trasnit o multime de draci, o poposit la o prisaca sa se odihneasca si nici o albina nu l-o intepat… atunci o zas: voi iti fi in grija me… si de atunci tati stuparii o tan".

Mierea, considerata dintotdeauna un aliment sacru, hrana a zeilor si ofranda adusa mosilor, are proprietati magice, de vindecare si protectie. 

Asa se explica faptul ca prisacarul trebuie sa se roage si sa posteasca in ajunul acestei zile, sa-si pregateasca vasele respectand un intreg ritual, sa dea de pomana miere si faguri intr-un cadru festiv, de mare sarbatoare. 

Toate povestile spun despre albina ca este sfanta, divinitate zoomorfa solara, caracterizata de harnicie, intelepciune si convietuire comunitara perfecta.

 Exista totusi o legenda care povesteste cum ca, intr-o buna zi, albina s-a certat cu parintii ei, iar Sfantul Ilie, auzind asta, s-a maniat grozav si a lovit-o cu biciul lui de foc. Se spune ca de atunci are albina dungi negre pe corp si mijlocul subtire, dupa cum a incins-o Santilie cu biciul in jurul trupului.