MARGARETA, FLOAREA IUBIRII ȘI A INOCENȚEI

flori de mușețel - margarete minuscule - întreb ceaiul: mă iubește ? nu mă iubește ?

Plantele salbatice, pe care le intalnim aproape oriunde, reprezinta mult mai mult decat niste banale buruieni, care se extind rapid si care dauneaza. Exista o sumedenie se specii, care pe langa faptul ca sunt extrem de fumoase si de interesante detin si proprietati tamaduitoare.

Nu de putine ori ne cufundam in amintirile copilariei trezite de aceste flori de camp. Inca din timpuri de mult apuse oamenii foloseau aceste plante pentru vindecarea diferitelor boli sau plagi deschise, iar rezultatul era unul miraculos.

Micuta margareta este un simbol al inocentei, datorita asocierii ei cu copiii, dar si un insemn al vietii si supravietuirii.

Numele latin al margaretei (Bellis perennis) deriva fie din "bellis" , insemnand "frumos" , fie din "bellum ", adica "razboi", intrucat margaretele cresteau pe campurile de lupta , fiind folosite pentru a reduce sangerarea sau a ameliora vanataile sau loviturile. Numele stiintific al margaretei , Chrysanthemum leucanthemum , inseamna "floarea alba aurita".

In antichitate, margaretele erau dedicate lui Artemis , zeita protectoare a femeilor.

Conform unei vechi legende celtice, margaretele sunt considerate spirite ale copiilor care au murit la nastere si care au recapatat invoirea sa revina pe pamanat pentru a-i mangaia pe parinti, in timp ce  in crestinism sunt legate de cei care se intorc la credinta devenind puri prin spalarea pacatelor, de unde supranumele de "floarea inocentei".

In perioada crestina , margareta a devenit floarea Sfintei Maria Magdalena, fiind numita "magdalena" sau "floarea inocentei".  Pe de alta parte, margareta este un simbol tarziu (secolul XV) al inocentei copilului Isus.

Ace de par cu ornamente in forma de margarete , vechi de peste 2000 de ani,  au fost descoperite de catre arheologi in palatul din Minos.Numeroase flori de margarete erau pictate pe ceramica antica din Egipt si din alte culturi din Orientul Mijlociu.

Datorita formei de ochi , margareta era considerata in medicina primitiva ca un leac pentru vindecarea afectiunilor ochilor. Asirienii o foloseau in acest fel, dar aveau si credinta ca un amestec de margarete presate si ulei ar putea readuce culoarea naturala a parului , facand sa dispara firele albe.

Pe taramurile anglo-saxone margaretele erau utilizate in scop medicinal dar si in ritualuri si incantatii magice. 

In Wales, in timpul Evului Mediu , se considera ca margaretele pot vindeca nebunia, varsatul de vant, tumorile si bolile de piele.

Margareta (Leucanthemum vulgare, Chrysanthemum leucanthemum) este una dintre cele mai decorative si romantice flori, care a intrat din flora spontana direct in recuzita gradinarilor, fiind cultivata in mod deosebit pentru buchete.

In mitologia iubirii, margareta a fost investita de secole cu puterea de a patrunde in sufletele indragostitilor si de a afla sentimentele pe care le poarta.

Cine nu isi aminteste de jocul din copilarie prin care fetele si baietii, cu sufletul la gura,  rupeau rand pe rand petalele margaretelor asteptand ca cea din urma sa le ofere raspunsul la intrebarea "ma iubeste, nu ma iubeste"?

Un alt joc al dragostei, tot cu margarete dar disparut intre timp, putea arata cati ani ii vor ramane fetei pana la maritis. Se culegeau cu ochii inchisi manunchiuri de flori, iar numarul margaretelor era egal cu numarul anilor ramasi pana la casatorie. 

Cele 20-30 petale subtiri si albe regasite la orice margareta inconjoara precum razele centrul galbui care adaposteste polenul.  Aspectul florii este asemanator cu cel al crizantemei salbatice, iar legatura este intarita si mai mult de numele sau stiintific: Chrysanthenum leucantheum.

Denumirea cunoscuta in popor are la baza latinescul "margarita", echivalentul margaritarului de astazi, si reflecta in buna masura cinstea primita inca din vechime. Poate de aceea, dar si ca urmare a frumusetii si gingasiei sale, floarea s-a numarat printre cele care au inspirat parintii in alegerea numelui de botez al fiicelor lor.

Margareta inseamna inocenta si puritate, si pentru cel care ofera, si pentru cea care primeste. Arata stima, increderea reciproca, prietenia solida. Ea nu se reduce la mesajele de dragoste, dar este una dintre cele mai frumoase flori ale iubirii, prin semnificatiile pe care le are. Una dintre ele este: "Ai atatea calitati, cate petale are floarea", iar alta "Nici nu stii cat de frumoasa esti".

Legenda spune ca, cu milioane de ani in urma, stelele traiau pe pamant. Intr-o noapte, ele au disparut, pentru a rasari apoi pe bolta cereasca. In locul lor au aparut margaretele, considerate de atunci stelele pamantului. In mitologia nordica margareta este floarea sacra, deoarece apartinea zeitei primaverii, Ostara.

O alta legenda ne poveste despre o prea frumoasa printesa, pe nume Margareta. Fata, de o sensibilitate si un farmec aparte, inca de la nastere a fost promisa ca sotie pentru Imparatul Florilor. Timpul trecea, si fata devenea pe zi pe trecea tot mai frumoasa. Pe la varsta de 16 ani, Margareta intalneste si se indragosteste de un print nespus de atragator si vitez. Dar impotriva dragostei lor, erau si parintii si destinul. Si pentru a lupta impotriva acestuia cei doi planuiesc sa fuga impreuna si sa se casatoaresca. Doar astfel putea scapa de promisiunea facuta. Imparatul Florilor afla insa toata tarasenia si il provoaca pe print la duel. Cei doi se bat in sabii si in palose 3 zile si 3 nopti si, in final, printul este ucis. Speriata si indurerata, Margareta fuge in munti, Imparatul Florilor fiind insa pe urmele ei. 

Vazand ca nu are scapare, Margareta se roaga, plangand, ca mai bine sa moara decat sa se casatorească cu cel ce-i ucisese iubitul. Ruga ii este ascultata si Margareta moare, iar lacrimile-i devin sirag de perle. Indurerat si constient de greseala facuta, Imparatul Florilor o transforma pe Margareta intr-o floare alba, pentru ca aceasta sa poata trai vesnic fara ca cineva sa o poata atinge. Margareta a ramas de atunci simbolul puterii destinului, dar si a dragostei.

In simbologia crestina, pajistile pline cu margarete inflorite reprezinta Paradisul, inocenta si eterna candoare a lui Iisus, a Fecioarei Maria si a altor fiinte sfinte.

Margareta era temuta si urata de catre agricultori datorita tendintei ei de a acapara campurile cu grane sau gradinile.Scotienii o numeau "gool" si desemnau culegatori de margarete care aveau datoria de a indeparta aceste flori din culturile de grau.Taranii care aveau in lanuri cele mai multe margarete trebuiau sa plateasca o penalizare sub forma unui berbec castrat.

Exista superstitia ca radacinile de margareta pot stimula cresterea copiilor , dar si credinta conform careia cel care manca trei flori de margareta dupa extractia unui dinte nu va mai suferi niciodata de dureri de dinti. In Italia, se preparau salate din frunzele mici, fragede ale margaretelor.

Ca emblema a fidelitatii , margareta a fost folosita adesea in farmece de dragoste si in preziceri despre iubire .Petalele ei erau rupte una cate una in celebrul joc divinatoriu "ma iubeste-nu ma iubeste".Intr-o alta traditie , o fata trebuia sa culeaga cu ochii inchisi un pumn de iarba : numarul de margarete pe care le gasea in mana ii spunea peste cati ani se va marita.

Intr-o veche zicala englezeasca se spune ca primavara nu vine pana cand nu calci sub picioare 12 margarete.Copiii din Anglia obisnuiau sa alcatuiasca din florile de margarete ghirlande sau o figura numita "batrana cu boneta alba" , folosindu-le uneori pentru a-si impodobi palariile din paie.

Atunci cand visezi margarete primavara sau vara , acesta este un semn bun ; daca le visezi in inceputul iernii ele iti vestesc ghinion. Pe de alta parte, visul in care rupi petalele unei margarete semnifica faptul ca esti nehotarat sau nesigur de ceva.

Sezonul margaretelor a inceput, profitati si incantati-va prietenele sau sotiile cu un buchet alcatuit din asemenea minunatii, culese chiar din curtea casei noastre!