MIEREA – CHIHLIMBAR LICHID DE LA ÎNCEPUTUL LUMII

 Daca privim  un strop de miere in lumina Soarelui observam  cum straluceste precum un bob de chihlimbar ce a strabatut timpurile, pastrand ferecata in el o poveste de la inceputul Lumii. Nu e minunat?

 Pentru cei care inca nu stiu, aceasta poveste despre flori si miere se deapana asa: in zilele de zbor, albinele vin la stup cu o cantitate de nectar in gusa. 

In intunecimea dinauntru, fiecare strop din pretioasa materie este prelucrat in comun. Nectarul trece de la o albina la alta, pierde o parte din apa, se incarca cu enzime, lactobacili, putin polen, proteine si se transforma incet in miere.

Cand nectarul este recoltat de la numeroase tipuri de flori, rezulta o miere poliflora. 

Mierea considerata monoflora se obtine din nectarul unui tip de flori predominant, de exemplu salcam, 

floarea soarelui, 

cimbru etc. 

Fiecare din ele este aliment si medicament totodata.

Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de provenienta sa:

 

* Mierea poliflora are o valoare energetica ridicata, prin continutul mare de zaharuri de calitate, de aceea este indicata in surmenaj, oboseala fizica sau intelectuala, debilitate, stari de convalescenta, tulburari de crestere. Daca este administrata per-oral, are actiune antiinflamatoare, antimicrobiana, antialergica, expectoranta, antitusiva, calmanta, antispastica, imbunatateste diureza si eliminarea toxinelor, creste capacitatea de aparare a organismului, are actiune favorabila asupra muschiului cardiac si circulatiei coronariene, hraneste si fortifica celulele nervoase, imbunatateste somnul, tonifica si regleaza activitatea sistemului endocrin, combate constipatia si fenomenele putride din intestine, creste rezerva de glicogen hepatic, amelioreaza functiile celulelor hepatice, favorizeaza absorbtia calciului si a altor nutrienti, faciliteaza digestia proteinelor si grasimilor. Cu alte cuvinte: un panaceu al naturii.

Proprietatile sale difera foarte mult in functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

Sorturile de miere monoflora prezinta proprietatile generale ale mierii poliflore. In plus, pornind de la floarea de origine, fiecare miere monoflora are si anumite proprietati particulare.

* Mierea de salcam – de culoare alb-galbuie, este parfumata si limpede. Are multa finete si discretie, ceea ce o face sa fie mult apreciata de catre copii. Indulceste alimentele si ceaiurile, fara sa le denatureze gustul. Este saraca in glucoza si bogata in fructoza, ceea ce o face sa cristalizeze foarte lent. In mod obisnuit, se considera ca ramane fluida pana la un an, dar daca este pura, poate sa nu cristalizeze mai multi ani.

Datorita continutului scazut de glucoza, ea poate fi consumata cu moderatie si de catre pacientii diabetici. Sunt permise 1-3 lingurite pe zi. La pacientii cu diabet (in special de tip 2), mierea in cantitati mici, pe stomacul gol, poate diminua si stabiliza glicemia.

Mierea de salcam este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, regulator intestinal, indicata pentru suferinte gastrice, in tratamentul asteniei si al nevrozelor.

 Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.

* Mierea de tei – deschisa la culoare si cu reflexe verzui, cristalizeaza usor, mai ales daca este pastrata la rece. Contine oligoelemente ca potasiu, calciu, mangan. Se recomanda ca remediu impotriva oboselii si stresului, folosita drept calmant al sistemului nervos, in insomnii, prevenirea migrenelor. Are proprietati anti-microbiene, anti-inflamatoare si dizolva mucusul, ceea ce o face utila in tratarea guturaiului, laringitei, bronsitei, astmului bronsic, a tusei si a iritatiilor gatului. Se foloseste in terapia crampelor, a durerilor gastrice, a bolilor renale ori ale vezicii biliare.

Mierea de tei  are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.

* Mierea de mana ( extraflorala, provenita de pe alte parti ale plantei, în afara de flori; poate fi de origine animala sau vegetala) – de culoare maronie inchisa, este foarte bogata in minerale (Ca, Mg, Fe), de pana la 20 de ori mai mult ca alte sortimente; totodata contine multe proteine si aminoacizi. De aceea este indicat consumul ei mai ales de catre copii, persoanele anemice si cele aflate in convalescenta. Pentru ca este energizanta si revitalizanta, se recomanda sportivilor si oamenilor activi. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, si favorizeaza eliminarea toxinelor din corp. Totodata, prezinta capacitate antibacteriana importanta.

Mierea de mana - este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar.

* Mierea de rapita – de culoare alburie spre galben deschis, abunda in glucoza, ceea ce face ca sa cristalizeze repede, chiar in primele doua saptamani dupa extragerea din faguri. 

Contine oligoelemente, mai ales calciu si bor. De consistenta cremoasa, emolienta si cu gust placut, e mai putin dulce decat cea de salcam.

 Este usor digerabila, puternic anti-bacteriana, trofica pentru inima. Uleiul de rapita contine enzima Q3, necesara oaselor. Din acelasi motiv, mierea de rapita poate fi folosita ca adjuvant in tratarea osteoporozei.

* Mierea de cimbrisor – de culoare aurie deschisa, este un sortiment cu aroma placuta si intensa, bogata in cupru si bor. Datorita proprietatilor antiseptice ale uleiurilor volatile de cimbrisor, mierea poate fi folosita in plagi purulente si alte infectii ale pielii. Administrata intern, are proprietati expectorante si calmante pentru spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care se recomanda in tratarea tusei, chiar si a celei convulsive sau astmatice, a bronsitei, guturaiurilor, raguselii. Mierea de cimbrisor actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare, poate activa circulatia, este tonica in cazul anemiilor.

* Mierea de castan – este mai bogata in fructoza decat in glucoza, ceea ce o face sa ramana fluida timp indelungat. Are un gust placut, dulce-amarui. Este bogata in oligoelemente, in special potasiu, magneziu,mangan si bariu. Ca si cea de salcam, este permisa diabeticilor. Imbunatateste circulatia sanguina, in special pe cea venoasa. Are proprietati cicatrizante.

* Mierea de zmeur – are o aroma discreta, de zmeura, cu parfum proaspat si gust placut. Se recomanda pentru indulcirea ceaiurilor folosite ca remediu in stari gripale, tuse si raceala. Regleaza activitatea ovarelor, previne aparitia unor afectiuni precum osteoporoza si este cunoscuta ca reintineritoare pentru ten.

Mierea de zmeura  face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia.

* Mierea de brad – e un soi deosebit de miere de mana, cu o savoare aparte, putin dulce si foarte gustoasa. Culoarea este intensa, inchisa. Are actiuni antiseptice, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare; este antianemica si diuretica. Contine oligoelemente precum fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu, zinc, bor, fier, cupru.

Mierea de brad si de alte conifere - este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

* Mierea de floarea-soarelui – are o frumoasa culoare aurie si gust agreabil; contine multa glucoza, ceea ce face sa formeze cristale mari si neregulate. Este utila in ateroscleroza; are proprietati anti-bacteriene. Se foloseste ca adjuvant in tratarea bronsitelor si a bolilor de stomac.

Mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.

* Mierea de coriandru – are culoare deschisa si un parfum suav deosebit, care se percepe la doua saptamani de la extractie, dupa ce dispare mirosul initial, neplacut. E indicata in gastritele hiperacide si ulcere.

* Mierea de menta – are aroma mentei si consistenta pastoasa. Faciliteaza o buna digestie, este tonica, antispastica, combate balonarea; este recomandata in dischineziile biliare, drept calmant gastric, analgezic. Se foloseste si ca antitusiv, bronhodilatator. Este bogata in vitamina C.

Mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare.

* Mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci cand sunt tinute in pastorala, in preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect intineritor puternic.

* Mierea de mac - are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.