DATINI ŞI OBICEIURI DE SÂNZIENE

E verde-n  jur  și  spicele-s gata  de  rod, e  aur  în  lan  și ielele  încearcă  să-ți  facă  vrăji, să  te  ademenească  în  hora lor, să-ți  prindă coronița  din  flori  de Sânziene, să  te-nvețe  să  joci Drăgaica. Înmiresmate  și  firave, Sânzienele  înfloresc de  cele   mai  multe  ori  la  nașterea  Sf. Ioan Botezătorul, tinerele  noastre fete le culeg  și  se-mpodobesc, își  gătesc  casa, își  așteaptă  ursitul.

Nume  de  floare, nume de  zi, nume de obicei, Sânzienele, trec  dintr-o  zonă în alta  a  țării, îmbracă alte  veșminte, dar  ca manifestare, nu  se deosebesc  prea mult. 

În ziua de 24 iunie, în preajma solstiţiului de vară, calendarul popular consemneaza sărbătoarea cunoscută în Bucovina sub denumirea de Sânziene.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui, zeul suprem datator de lumina, caldura si hrana. Megalitii din Muntii Calimani, pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens, Muntii Calimani fiind locul unde se desfasurau unele sarbatori de vara din care au derivat, mai apoi, nedeile locale.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete deSanziene pe care le impleteau in coronite si le arucau pe acoperisul caselor. 

Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel  isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumte animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse în coroniţe (ale fetelor) sau legate în formă de cruce (ale băieţilor), erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate la grindă peste an, cu credinţa că sunt bune de belşug, de noroc, de zburător, de vrăji, de dragoste, de întors inima:

"Eu voi înturna ulcica asta,

şi ulcica întoarnă vatra,

şi vatra întoarnă soba,

şi soba întoarnă grinzile cu horna

şi grinzile întoarnă podelele …

şi crângurile întoarnă pe Sânziene.

Şi Maica Domnului să întoarne inimile celor împricinaţi

unul asupra altuia

cu cugetele şi cu dragostea

să se împăciuiască!…"

Prin calitatea sa de a inflori in cea mai lunga zi a anului si cu insolatia cea mai puternica, sanziana a devenit reper calendaristic pentru aprecierea stadiului de dezvoltare al culturilor; daca infloreste inainte de ziua care ii este dedicata, 24 iunie, stadiul vegetal al plantelor este avansat si invers. In nordul Romaniei si in zonele de munte la infloritul sanzienii se incepea cositul pajistilor.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata a fi si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul "boului instrutat". In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

In Bucovina se considera ca odata cu Sanzienele amuteste si cucul vestind, astfel, ca incepe sezonul cositului si al secerisului.

De Sanziene se organizau iarmaroace, cel mai vestit fiind cel de la Suceava.

 

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. In aceasta zi, orasul Suceava devine un fel de al doilea Ierusalim. Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini din judetele limitrofe, dar si din Maramures, Ardeal, Basarabia si Polonia, pentru a participa la slujba religioasa oficiata la Biserica "Sfantul Gheorghe" si pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

Noaptea de SANZIENE - noaptea cand Cerurile se deschid

In asteptarea noptii de Sanziene

Este noaptea în care plantele magice au cel mai mare leac, florile câmpului, cel mai puternic parfum iar Luna, cea mai tainică lumină.

Este noaptea în care feriga, chiar dacă se ştie că nu înfloreşte niciodată, face o floare albă, strălucitoare, ca o stea. Se spune că  dacă o va vedea cineva, va căpăta puterea de a citi gândurile oamenilor şi de a afla comori de mii de ani ascunse… 

Tot în Noaptea de Sânziene înfloreşte şi "iarba-fiarelor", care va străluci în întuneric ca aurul, iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roşiatice pe pământ.  I se mai spune "iarba-tâlharilor", pentru că hoţii şi haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Oamenii care au văzut-o înflorită spun că are cap ca de om pe care poartă o coroană, că în loc de frunze are un fel de aripioare, că nu are rădăcină şi-şi tot schimbă locul dintr-o poiană într-alta. În restul anului, "iarba-tâlharilor" arată ca o plantă obişnuită, din care pricină nu poate fi descoperită decât întâmplător, atunci când rupe fierul coasei sau al plugului ori când face să-i sară potcoava calului.

Dar să vedem ce întâmplări neîntâmplate şi lucruri neauzite se mai pot petrece în Noaptea magică de Sânziene… 

● În Noaptea de Sânziene şi numai atunci se culege "nebunariţa", cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, una dintre componentele alifiei cu care se ungeau vrăjitoarele pentru a putea zbura.

● În Noaptea de Sânziene animalele grăiesc cu glas de om şi, dacă le asculţi, poţi afla de la ele toate tainele lumii.

● În Noaptea de Sânziene porţile cerului sunt deschise şi se întorc strămoşii acasă, Moşii de Sânziene. 

● În Noaptea de Sânziene înfloresc sânzienele… Plante oracol, plante magice, plante tămăduitoare, ipostaze vegetale ale zânelor cu acelaşi nume… Dacă dormi cu ele sub pernă, îţi arată ursitul, dacă le prinzi în păr ori le pui în sân, eşti drăgăstoasă tot anul, dacă te scalzi în roua lor, eşti frumoasă şi dragă cui vrei tu, dacă îţi înfăşori talia cu ele, te apără de dureri.

● În Noaptea de Sânziene feciorii umblă cu făclii aprinse, le rotesc după cum merge Soarele pe cer, înconjoară cu ele curţile şi grădinile într-un ritual solar de purificare şi fertilizare, după care le împlântă, în mijlocul holdelor şi al livezilor, păzindu-le până se sting.