PINTILIE CĂLĂTORUL, HOTARUL DINTRE VARĂ ŞI TOAMNĂ

Obişnuiţi cu reperele temporale ale lumii de azi, am uitat, aproape cu desăvîrşire, hotarele calendaristice de altădată, hotare hărăzite, se pare, de însuşi Dumnezeu atunci cînd a creat lumea. Pentru a despărţi anotimpurile între ele şi pentru a le da nume, oamenii, luminaţi de Creator, au ţinut sub observaţie veacuri la rînd natura înconjurătoare. Aşa, spre exemplu, au ajuns să considere, la un moment dat, că sărbătoarea lui Pintilie călătorul era hotarul dintre vară şi toamnă, că tocmai acum, pe 27 iulie, „se întoarce crîngu (crugul cerului sau bolta cereasca) spre toamnă", cand puterea soarelui, după ce a atins apogeul, pârjolind totul în calea sa, începe să scadă.

Se „călătoreşte“ vara ca şi omul. 

Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), numit şi Sfântul Pantelimon, este un frate mai mic al Sfântului Ilie. El mijloceşte pe lângă fratele lui pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Pantelie sau Pantelimon este, de asemenea, un personaj mitologic cu importanţă meteorologică, care a preluat numele şi data sărbătoririi Sfântului Mucenic Pantelimon din calendarul ortodox de pe 27 iulie. Se spune că Pantelimon aduce grindină şi furtuni violente, care pot strica recolta.

Sărbătoarea de azi se numeşte în Moldova  si Bucovina, Pintilie sau Pentelei călătorul care nu este lipsit nici el de puteri asupra arşiţei.

Despre Pentelei se spune că este tămăduitor precum şi protector al călătorilor. 

În această perioadă, seceratul se sfârşeşte, încep să apară primele semne ale sfârşitului verii.

În legătură cu denumirea cea mai folosită a sărbătorii, Pintilie călătorul, este şi principala caracteristică a zilei de 27 iulie; astfel, există peste tot credinţa fermă că de la Pintilie călătorul „se călătoreşte vara".

 Această „călătorie",  plecare a verii era semnalată de cîteva evenimente vizibile pentru comunităţile arhaice, precum „cîrduirea" păsărilor migratoare, mai ales a berzelor,

 „pălitul" frunzelor, în special al celor de tei, care, se spune, acum „se întorc pe dos, jelind, astfel trecerea verii,

 dar şi de privitul oamenilor, la amiaza acestei zile, într-o strachină cu apă, aici putîndu-se vedea cum Sfîntul Soare stă pe loc cam o jumătate de ceas ş.a.

Sărbătoarea era ţinută pentru a proteja fructele de viermi şi pentru coacerea harbujilor, 

ca apărare de boli, pagube, rătăciri. Spre bucuria copiilor, în special, 

se fierb porumbi 

şi dovleci,

 acum toţi copiii având dezlegare la mere.

Sarbatoarea era ţinută de cei care călătoreau des 

şi de cojocari.

 

De aceea, altădată, se credea că la Pintilie călătorul „e mare jale în cer, căci  se desparte vara de toamnă, cum se desparte fiul de mamă", jelania aceasta strecurîndu-se adeseori şi în sufletele oamenilor.

Tristeţea mai era estompată de faptul că Pintilie călătorul apără vitele şi oamenii de multe boli, pe cei care-i ţineau ziua tămăduindu-i de arsuri sau de epilepsie ori ferindu-i de brumele prea timpurii.

Pe vremuri, în sîmbăta dinaintea sărbătorii sau, cum este în acest an, chiar în ziua lui Pintilie, se făceau praznice, dîndu-se de pomană mere 

şi pere, 

uneori cu felii de pîine, pentru sufletele copiilor morţi; dacă nu se făcea aşa, se credea că pruncii morţi nu vor putea mînca mere pe ceea lume. 

Motivaţia tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sîntilie, ziua lui Pintilie călătorul fiind ţinută de frica trăsnetelor, grindinii, 

furtunii 

şi a secetelor; uneori, ziua era atribuită unei surori a lui Sîntilie, aceasta fiind cu mult mai rea decît fratele ei; se considera chiar că cel care muncea pe 27 iulie se ...călătorea, adică murea nu după mult timp. Interesant e că pe 25 iulie mai există în calendarul popular o sărbătoare numită Ana Ospenia, despre cei care îndrăzneau să lucreze acum spunîndu-se că adormeau, dormind trei zile, o săptămînă sau chiar ...somnul cel lung al morţii!

Despărţirea de vară se resimte după Sfântul Pintilie, „de aici şi o expresie sugestivă «se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine»“, Să mai spunem că Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină şi la anul tot aşa bogată.

SFANTUL ILIE IN SUPERSTITII, TRADITII SI OBICEIURI

Sarbatorit in ziua de 20 iulie a fiecarui an, Sfantul Ilie a devenit in mitologia populara un personaj aparte, cu o poveste diferita de cea propavaduita de crestinism. Un muritor bun la suflet, dar iute din fire, Ilie a fost ispitit de diavol sa isi ucida parintii sau, in alte variante, surorile ori intreaga familie. Pentru a-si ispasi pacatul de moarte, Ilie s-a supus la felurite cazne, ferecandu-se vreme de 40 de ani intr-un bordei sau beci, mergand in genunchi pentru a cara apa cu gura si a uda un lemn putred , sau aruncandu-se in flacarile unui rug alcatuit din lemne stranse din padure timp de 9 ani .

Impacat de pocainta si durerea lui Ilie, Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, l-a asezat printre sfinti si i-a daruit un car de foc tras de 2 ori 4 cai inaripati si un bici de foc cu care sa faca prapad printre draci. 

Impins de o ura navalnica fata de creaturile intunericului care il amagisera sa isi omoare rudele si stapanit de o uriasa putere, Sfantul Ilie a devenit in curand spaima toturor diavolilor. Atat de mare era puterea lui incat, atunci cand o cohorta de draci a inceput a ridica un turn pe care sa ajunga la cer si sa il dea jos de pe tron pe Dumnezeu, acesta l-a chemat in ajutor pe Sfantul Ilie, poruncindu-i : " mergi cu tunul de tranteste pe draci la pamant".  

Inversunarea Sfantului Ilie era atat de mare incat distrugea toti diavolii care ii ieseau in cale, neascultand vorba lui Dumnezeu de a mai lasa "cativa de samanta" pentru pacatele oamenilor. Neascultarea dar mai ales forta titanica a Sfantului, care despica cerul si pamantul, starpea femeile si animalele si zguduia insasi tronul celui de sus, a facut ca Dumnezeu sau Maica Domnului sa ii paralizeze o parte a trupului, lasandu-l ciung de mana dreapta, olog de piciorul drept, asurzindu-i o ureche si ologindu-i un ochi.

Superstitii si credinte populare despre Sfantul Ilie

- Atunci cand tuna sau fulgera, Sfantul Ilie a mai omorat un drac.

- Tunetul este de fapt zgomotul facut de carul Sfantului Ilie atunci cand se hurducaie prin ceruri.

- Trasnetul este sunetul facut de biciul de foc al Sfantului Ilie, atunci cand ii doboara pe draci.

- Daca sunt tunete de Sfantul Ilie, alunele si merele vor fi viermanoase. Daca ploua de Sfantul Ilie, ploaia nu va inceta vreme de 20 de zile.

- Daca in ziua de 20 iulie este furtuna, geamurile si usile casei trebuie sa fie bine inchise, pentru a nu intra in casa vreun drac fugarit de Sfantul Ilie.

- Pe vreme de furtuna nu este bine sa iti gasesti adapost sub un carpen, intrucat in acest copac prefera sa se ascunda dracii infricosati de Sfantul Ilie.

- Nu este bine sa pornesti la drum in ziua de Sfantul Ilie.

- Atunci cand tuna , oamenii trebuie sa isi faca cruce, intrucat Dumnezeu i-a poruncit Sfantului Ilie sa loveasca in toate, numai in cruce nu.

- Palosul Sfantului Ilie are un tais din aur si celalalt din argint. Atunci cand isi foloseste taisul de aur, aduce mana, cand loveste cu cel de argint, aduce grindina.

- Rotile zimtuite ale carului Sfantului Ilie sparg cerul si revarsa apa din nori peste pamant.

- Daca se arata vreme de furtuna, trebuie sa aprinzi tamaie in casa, ca nu cumva sa fie vreun drac adapostit inlauntru si sa atraga astfel fulgerele Sfantului Ilie.

- Pentru a se pune la adapost de biciul de foc al Sfantului Ilie, diavolii se pitesc pe pamant, sub stresinele caselor, in copaci, in turlele bisericilor sau in trupurile animalelor. Din acest motiv, nu se recomanda sa lasi afara animale, mai ales caini, pisici si capre.

- In ajunul zilei de Sfantul Ilie, fetele isi pot ghici ursitul. Pentru aceasta, ele merg pe campuri, se dezbraca in pielea goala si se tavalesc prin canepa. Daca in acea noapte ele viseza canepa verde, inseamna ca se vor marita cu un barbat tanar; daca in vis le apare canepa uscata, sunt sortite unui sot batran.

- In dimineata zilei de Sfantul Ilie, se culeg plante de leac, dar si ierburi de farmece si vraji. Plantele ce urmau a fi utilizate in practici magice trebuia sa fie udate de sangele unui cocos taiat deasupra lor.

-Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini, in camari sau poduri, ori este adus la biserica pentru a fi binecuvantat si asezat la icoane, dupa care este ars. Cenusa busuiocului este pastrata in casa, pentru a lecui copiii de bubele rele aparute in gura.

- Pana in ziua Sfantului Ilie nu este ingaduit sa se manance mere si nu este voie ca acestea sa se loveasca unul de celalalt, intrucat lucrul asta aduce grindina. Pe data de 20 iulie, se aduc mere in biserica pentru sfintire, aceste fructe speciale devenind de aur pe cealalta lume. In aceeasi zi, se celebreaza "Mosii de Sfantul Ilie", prilej de comemorare a copiilor morti, cand se dau mere de pomana copiilor din vecini sau celor intalniti in cale. Daca pomul din care se dau merele a fost scuturat, sau daca s-au luat ori mancat mere din el inainte de 20 iulie, Sfantul Ilie va arunca cu grindina pe pamanturile celor ce au pacatuit astfel.

- De Sfantul Ilie, are loc "retezatul stupilor", adica cea dintai recoltare a mierii de albine din an, cu conditia ca ziua de 20 iulie sa nu pice duminica, luni, miercuri ori vineri. Adunatul mierii era o indeletnicire exclusiv masculina, practicata de persoane curate la trup si la suflet, si era urmata de o petrecere la care vecinii erau poftiti sa guste din aurul albinelor sau sa se indulceasca cu tuica amestecata cu miere. La acest festin nu trebuiau sa fie invitati strainii sau oameni ce se indeletniceau cu vraji, in caz contrar rodnicia fiind alungata din stupi.

- In ziua de 20 iulie nu este bine sa se lucreze. Orice om care nu respecta aceasta zi este pedepsit cu asprime de Sfantul Ilie, cu furtuna sau grindina peste ogoarele ori gradina lui. In unele zone, exista chiar si interdictia de a se aprinde focul in vatra pentru gatitul mancarii.

- Pe 20 iulie, in unele zone ale tarii, la "hora Santiliei" , ciobanii coborau cu turmele de la stani, 

le daruiau fetelor indragite un cas 

si o furca de tors crestata , 

dupa care le invitau la hora. 

Tinerele femei care nu jucau la acest dans ritual nu puteau fi petite si nu se puteau marita in acel an. De altfel, ciobanii nu aveau voie sa coboare in sat ori sa fie vizitati de femei pana in in ziua de Sfantul Ilie, in acest fel curatenia lor trupeasca asigurand rodnicia turmei de oi.

sursa: articol-Diane.ro
fotografii: arhiva personala si internet