Se
„călătoreşte“ vara ca şi omul.
Sfântul
Ilie cel mic (sau cel şchiop), numit şi Sfântul Pantelimon, este un frate mai
mic al Sfântului Ilie. El mijloceşte pe lângă fratele lui pentru ca acesta să
nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Pantelie sau Pantelimon este, de
asemenea, un personaj mitologic cu importanţă meteorologică, care a preluat
numele şi data sărbătoririi Sfântului Mucenic Pantelimon din calendarul ortodox
de pe 27 iulie. Se spune că Pantelimon aduce grindină şi furtuni violente, care
pot strica recolta.
Sărbătoarea
de azi se numeşte în Moldova si Bucovina,
Pintilie sau Pentelei călătorul care nu este lipsit nici el de puteri asupra
arşiţei.
Despre
Pentelei se spune că este tămăduitor precum şi protector al călătorilor.
În
această perioadă, seceratul se sfârşeşte, încep să apară primele semne ale
sfârşitului verii.
În
legătură cu denumirea cea mai folosită a sărbătorii, Pintilie călătorul, este
şi principala caracteristică a zilei de 27 iulie; astfel, există peste tot
credinţa fermă că de la Pintilie călătorul „se călătoreşte vara".
Această „călătorie", plecare a verii era semnalată de cîteva
evenimente vizibile pentru comunităţile arhaice, precum „cîrduirea"
păsărilor migratoare, mai ales a berzelor,
„pălitul" frunzelor, în special
al celor de tei, care, se spune, acum „se întorc pe dos, jelind, astfel
trecerea verii,
dar şi de privitul oamenilor, la amiaza acestei zile, într-o
strachină cu apă, aici putîndu-se vedea cum Sfîntul Soare stă pe loc cam o
jumătate de ceas ş.a.
Sărbătoarea
era ţinută pentru a proteja fructele de viermi şi pentru coacerea harbujilor,
ca apărare de boli, pagube, rătăciri. Spre bucuria copiilor, în special,
se
fierb porumbi
şi dovleci,
acum toţi copiii având dezlegare la mere.
Sarbatoarea
era ţinută de cei care călătoreau des
şi de cojocari.
De
aceea, altădată, se credea că la Pintilie călătorul „e mare jale în cer, căci se desparte vara de toamnă, cum se desparte
fiul de mamă", jelania aceasta strecurîndu-se adeseori şi în sufletele
oamenilor.
Tristeţea
mai era estompată de faptul că Pintilie călătorul apără vitele şi oamenii de
multe boli, pe cei care-i ţineau ziua tămăduindu-i de arsuri sau de epilepsie
ori ferindu-i de brumele prea timpurii.
Pe
vremuri, în sîmbăta dinaintea sărbătorii sau, cum este în acest an, chiar în
ziua lui Pintilie, se făceau praznice, dîndu-se de pomană mere
şi pere,
uneori
cu felii de pîine, pentru sufletele copiilor morţi; dacă nu se făcea aşa, se
credea că pruncii morţi nu vor putea mînca mere pe ceea lume.
Motivaţia
tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sîntilie, ziua lui
Pintilie călătorul fiind ţinută de frica trăsnetelor, grindinii,
furtunii
şi a
secetelor; uneori, ziua era atribuită unei surori a lui Sîntilie, aceasta fiind
cu mult mai rea decît fratele ei; se considera chiar că cel care muncea pe 27
iulie se ...călătorea, adică murea nu după mult timp. Interesant e că pe 25
iulie mai există în calendarul popular o sărbătoare numită Ana Ospenia, despre
cei care îndrăzneau să lucreze acum spunîndu-se că adormeau, dormind trei zile,
o săptămînă sau chiar ...somnul cel lung al morţii!
Despărţirea
de vară se resimte după Sfântul Pintilie, „de aici şi o expresie sugestivă «se
duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine»“, Să mai spunem că Pintilie, ca
martor al călătoriei verii, o roagă să revină şi la anul tot aşa bogată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu