MORA, CASA NOASTRA

Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

Ati muncit din greu toata saptamana si ati vrea sa va relaxati in mijlocul naturii, departe de tumultul orasului, dar avand confortul de acasa...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Aveti de sarbatorit un eveniment in familie, v-ati adunat un grup de prieteni si vreti sa petreceti intr-un cadru intim...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Ati plecat din tara si va este dor de mancarea traditionala romaneasca, de traditii, de obiceiurile noastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!
Sunteti strain si vreti sa cunoasteti meleaguri, traditii si obiceiuri diferite de ale voastre...?
Prietenii vostri Mona si Radu va invita in casa lor!

duminică, 20 aprilie 2014

ÎNVIEREA




               
de Mihai Eminescu


 Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
 Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
 Un singur glas îngână cuvintele de miere,
 Închise în trătajul străvechii evanghelii.


                        C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
                        Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
                        Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
                        Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

                        O muzică adâncă şi plină de blândeţe
                        Pătrunde tânguioasă puternicele bolţi:
                        "Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
                        Înveninând pre însuşi izvorul de vieţi.

                        Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
                        Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
                        În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
                        A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg."

                        Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
                        Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
                        Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
                        Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

                        Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
                        Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
                        Cum din mormânt răsare Christos învingător,
                        Iar inimile toate s-unesc în armonie:

                        "Cântări şi laude-nălţăm
                        Noi, Ţie Unuia,
                        Primindu-L cu psalme şi ramuri,
                        Plecaţi-vă, neamuri,
                        Cântând Aleluia!

                        Christos au înviat din morţi,
                        Cu cetele sfinte,
                        Cu moartea pre moarte călcând-o,
                        Lumina ducând-o
                        Celor din morminte!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu