MENTA - PLANTĂ DE LEAC, CONDIMENT SAU ALIMENT?

Cunoscută încă din antichitate, menta este în primul rând o plantă medicinală cu proprietăți curative, dar în același timp și condiment și chiar aliment.

Ceaiul, uleiul, oţetul, vinul, tinctura şi binecunoscuta apă de mentă sînt leacuri ideale pe vreme de caniculă.

Frunzele proaspete de mentă au fost folosite încă din antichitate în tratarea unor afecţiuni, iar bucătăria arabă veche a descoperit că această plantă parfumată este un ingredient gustos în bucătărie.

Numele său este asociat cu cel al nimfei Minthe dintr-o legendă grecească. Fiind atrasă de zeul Hades, Minthe a starnit gelozia sotiei acestuia Persephona, care a vrut sa o ucida. Ca sa o crute de moarte Hades a transformat-o pe nimfa Minthe într-o plantă parfumată, la fel de plăcută pe cît era chipul ei.

Dar al zeilor sau al naturii, menta este o plantă terapeutică extrem de valoroasă.

        Simbolizand ospitalitatea, menta este o "planta care invie spiritul". Anticii aruncau frunze prospete de menta pe podele in sinagoga pentru ca fiecare pas al lor sa imprastie aroma. Grecii si romanii ornau mesele festive cu menta inainte de venirea oaspetilor,făceau coroniţe din frunze de mentă şi condimentau vinurile şi sosurile cu această plantă. 

De atunci, menta a rămas simbolul ospitalităţii, pentru că oricine îi simte aroma, îşi recapătă bunadispoziţie.

În farmacii, o găsim în componenţa mai multor medicamente, iar în casele românilor este o plantă de leac nelipsită, fie proaspătă, fie uscată. Popular, i se mai spune izmă, mintă sau iasmă şi se ştie că e utilă în boli de stomac. Cu decoctul se făceau spălături contra bubelor şi durerilor de cap. Ceaiul se dădea copiilor , contra  colicilor, iar dacă aveau dureri mari, se punea pe pîntece o cataplasmă caldă din frunze de izmă şi leuştean.

Datorita componentelor active menta are efect sedativ, dezinfectant si cicatrizant.

Pentru dureri de dinţi, se ţinea în gură rădăcină pisată de mentă macerată în rachiu. Ceaiul se mai lua contra tusei, năduşelii şi contra durerilor de piept, precum şi pentru a uşura nasterile. Contra durerilor de inimă se bea ceai rece de mentă. Se mai folosea la insomnii, pentru liniştirea organismului surescitat.

Aroma puternica a frunzelor de menta alunga soarecii si insectele nedorite.

Mare parte din aceste indicaţii terapeutice sînt valabile şi astăzi.

Menta este şi o plantă pe gustul albinelor. Mierea de mentă are proprietăţi analgezice, combate balonarea, e un foarte bun tonic şi antispastic, uşurează digestia.

În bucătărie, menta este folosită şi la mîncăruri, la deserturi şi lichioruri. 

Adăugată în salata de fructe, dă un gust deosebit şi răcoritor. Frunzele proaspete se pot adăuga în omletă, supe, salate, creme, jeleuri, îngheţată, 

tarte  sau alte prăjituri. 

Se poate prepara un sos din mentă şi iaurt, ideal pentru mîncărurile picante.

Menta asezonează foarte bine carnea de miel, dar şi vinetele.

Limonada este cea mai simplă şi răcoritoare băutură a zilelor de vară. Adăugaţi în lichid frunze proaspete de mentă, tăiate mărunt. Aroma lămîilor va fi întărită de cea a mentei şi senzaţia de răcorire va fi mult mai puternică. 

Un alt beneficiu este acela că limonada cu mentă favorizează pierderea rapidă în greutate şi este un remediu anti-îmbătrînire care elimină ridurile şi oferă vitalitate şi strălucire tenului. 

O astfel de băutură răcoritoare poate fi obţinută şi din măr, merişor uscat şi crenguţe de mentă. Se pun toate ingredientele în apă şi se poate consuma după o oră, adăugînd gheaţă.

Dacă limonada se prepară cu sifon și i se adaugă rom și gheață se obține delicisul coktail Mohito, preferatul scriitorului Ernest Hemingway.

Celebrul leac contra caniculei, apa de mentă, se prepară dintr-o tulpină de plantă proaspătă, bine spălată, tăiată nu prea mărunt şi pusă de seara pînă dimineaţa într-o sticlă de apă minerală. Această băutură va contracara efectele arşiţei, oricît ar fi de puternică.

Siropul de mentă este ideal pe timp de vară, dar e bun şi de pus la păstrat pentru la iarnă.

Siropul poate fi adăugat în deserturi, dar este şi leac. Excelent tonic şi stimulent al sistemului nervos, are efecte deosebite în perioadele de suprasolicitare intelectuală, stres şi astenie, combate durerile abdominale cauzate de balonări, disfuncţiile vezicii biliare. Nu e indicat celor cu diabet zaharat.

Persoanele care suferă de tulburări nervoase, palpitaţii sau probleme digestive pot consuma vin de mentă, recomandat şi pentru eliminarea viermilor intestinali.

Oţetul mentolat, folosit extern, este un foarte puternic febrifug, utilizat în toate tipurile de infecţii respiratorii şi infecţii însoţite de temperatură ridicată. Mai este recomandat contra durerilor de cap, a durerilor musculare, a reumatismului inflamator, contra stărilor de greaţă la femeile gravide.

Menta este folosită adesea şi în unele produse cosmetice precum pasta de dinţi, loţiunile, gelurile şi cremele de corp sau faţă, şampoane sau geluri de duş. Frecaţi dinţii şi gingiile cu frunze de mentă şi veţi avea o respiraţie plăcută pentru mult timp.