TEIUL – MIROASE FLORILE-ARGINTII… Partea a-II-a

Teiul in legende , mituri si superstitii

In Europa si nu numai , nenumarate legende si superstitii sunt centrate in jurul pomului si a florilor de tei. In mod traditional, lemnul de tei era folosit pentru sculptarea unor opere religioase, teiul fiind considerat, pe de alta parte, un copac al satelor si avand un rol foarte important in lumea europeana timpurie. Teiul era vazut drept sacru datorita preferintei pe care o au albinele fata de florile lui si a calitati mierii de tei, fiind numit uneori "arborele albinelor". 

In unele regiuni, aura sacra a teiului era atat de mare, incat cei care indrazneau sa taie un astfel de copac nu se puteau astepta la altceva decat la pedeapsa cu moartea.

In zona regatului vechi exista o legenda despre tei si florile sale.

Se spune ca, demult de tot, traiau o fata si un baiat care se iubeau. Pe fata o chema Teia iar pe baiat, Albin. Dragostea lor era atat de curata si atat de puternica, incat i se dusese vestea. In felul acesta a aflat despre cei doi si domnitorul tarii de atunci. Si domnitorul era un om crud si nedrept. 

Cum a aflat de povestea celor doi, a trimis oameni sa o ridice pe fata si sa o aduca la el sa-i fie sotie.Si s-au dus oamenii domnului acolo si au luat-o cu sila pe fata iar pe baiat l-au taiat cu sabiile. Iar de pe locul unde a cazut baiatul s-a ridicat o insecta micuta si care avea in coada un ac. Tare s-a mai intristat fata si nu a mai vrut sa se atinga de nici un fel de mancare. Adusa in fata domnitorului, ea nu a cedat insistentelor acestuia, spunandu-i ca ramane credincioasa iubitului ei mort. Degeaba a incercat marele stapan sa o cumpere. De durere, in cateva zile Teia a murit si a fost inmormantata intr-un loc pustiu, ca razbunare suprema ca se opusese stapanului.

Dar pe locul acela a crescut un copac mare si cu flori mirositoare. Si in fiecare vara, micuta albina vine la tei, ca si cum ar vrea sa continue, dincolo de moarte, povestea de dragoste dintre Teia si Albin."

De aceea mierea din flori de tei e cea mai potrivita, are parfumul si culoarea aurie a florilor de tei.

Potrivit legendelor grecesti , teiul era un simbol al dragostei conjugale si al sotiei perfecte , al simplitatii , inocentei si bunatatii.

 In mod asemanator, in mitologia romana , teiul era considerat o reprezentare a fidelitatii si iubirii conjugale.

Potrivit lui Herodot, ghicitorii sciti isi faceau divinatiile cu o frunza de tei taiata in trei parti rasucite apoi in jurul degetelor .

In mitologia greaca, nimfa Philyie a dat nastere, in urma unei legaturi amoroase cu tatal lui Zeus, unui copil monstruos si, pentru a o scapa de rusine, a fost transformata intr-un tei.

Intr-un alt mit, se descrie cum Baucis si Philemon, un batran cuplu din Phrygia, a aratat ospitalitate fata de zei si, drept urmare, a fost rasplatiti.

Zeus a transformat casa in care fusese primit intr-un templu si le-a fagaduit lui Baucis si Philemon ca le va indeplini doua dorinte: de a servi ca preot si preoteasa in templul sau si ca, atunci cand va veni timpul, va face in asa fel incat cei doi sa moara impreuna. Multi ani mai tarziu, cand au ajuns la capatul zilelor, Baucis a fost transformata intr-un tei, iar Philemon intr-un stejar, ramurile celor doi arbori impletindu-se intr-o stransoare de nedespartit.

Germanii respectau teiul drept un copac "sacru" al indragostitilor, avand capacitatea de a darui fertilitate si prosperitate. In mitologia germanica precrestina, teiul era sacru, intrucat era asociat cu Freya, pazitoarea vietii , zeita a norocului, dragostei si adevarului. Mai mult decat atat, legenda spunea ca teiul nu putea fi lovit de fulger intrucat Freya era sotia lui Wodan,   principalul zeu din panteonul germanic.

In folclorul din Polonia, se credea ca teiul poate oferi protectie contra spiritelor rele si a fulgerelor. Acest copac era amplasat de obicei in fata caselor, pentru a impedica raul sa intre in ele. De asemeni,  teiul era un simbol al norocului, credintei, familiei si vietii fericite. Intr-o legenda poloneza straveche se spune ca nu este de bun augur sa tai un copac de tei , intrucat acest lucru va aduce ghinion si necazuri atat taietorului cat si familiei lui. 

Tot in Polonia, teiul este asociat cu Fecioara Maria, despre care se spune ca a fost adesea vazuta printre ramurile acestui arbore. Chiar si in zilele noastre, in unele regiuni poloneze pot fi vazute mici capele la marginea drumului, adapostite de crengile teilor. De vreme ce teii sunt favoritii Maicii Domnului, se crede ca rugaciunile de sub coroana lor au mai mari sanse de a fi ascultate.

In Estonia si Lituania, femeile aduceau sacrificii in fata arborilor de tei, rugandu-se sa le fie daruite fertilitate si liniste familiala.

In lumea crestin-ortodoxa slava , lemnul de tei era preferat mai ales pentru pictarea icoanelor. Doua opere ale vestitului pictor Andrei Rubliov , "Sfanta Treime" 

si "Mantuitorul", 

avand drept suport lemnul de tei, pot fi admirate si astazi in galeriile Tretiakov din Moscova.

In crestinism, teiul este un arbore sacru, gratie, se pare, parfumului suav al florilor lui. In Evul Mediu din Europa occidentala, teii erau plantati in mod obisnuit in preajma bisericilor. 

Teiul este asociat cu Sfanta Walburga. Capela in care traia aceasta, in Bavaria, se spune ca avea forma unui copac de tei si era inconjurata de o multime de astfel de arbori. Sfanta Walburga a devenit faimoasa dupa moartea ei, datorita vindecarilor realizate gratie uleiului ce izvora in mod miraculos din mormantul ei.

Teiul este considerat un arbore sacru in folclorul tarilor din vestul Europei, iar pentru vechii celti simboliza altruismul.

Se spune ca lemnul de tei protejeaza casa de spiritele rele.

Crengile de tei sunt foarte apreciate în ultima duminică din postul Paștelui, deoarece ele au ajutat-o pe Fecioara Maria să treacă un râu pe când se îndrepta spre poarta lui Pilat.

Crengile de tei împodobesc icoanele în biserică. Flăcăii aduc crengi de tei din pădure, săracii le adună și le vând, pentru ca oamenii să-și împodobească cu ele casa și curtea.

Ele feresc oamenii de spiritele rele, și cu ajutorul lor, poate fi abătută grindina de la holdele satului. Același lucru se face în anumite localități la Rusalii; o bucată de lemn de tei, care este legănată cu dragoste de către o femeie care își dorește să aibă copii, se va preface în bebeluș.

In timpul Evul Mediu exista obiceiul ca indragostitii sa-si jure iubire vesnica la umbra unui tei, deoarece exista credinta ca acest copac ii face pe oameni sa spuna numai adevarul.

Istoric
Numele de Tilia vine de la grecescul ptilon (aripă), făcând referire la bracteile aflate pe pedunculul floral, asemănătoare unor aripi. Cuvântul platyphyllos este cuvântul grecesc ce rezultă din unirea lui platys (larg) cu phyllon (frunză), adică cu frunze late. Utilizările medicinale ale florilor de tei se pare că sunt cunoscute din antichitate.

Teiul are flori mici, glabene, parfumate, adunate in mici ciorchini. Acest copac se gaseste pe suprafete intinse in Danemarca, dar si in restul Europei. Este plantat in gradini, parcuri, de-a lungul strazilor si al bulevardelor.

Sunt cunoscute peste 30 de specii de tei, care se găsesc în Asia, Europa și estul Americii de Nord.

Ceaiul de tei, licoare magica in slujba sanatatii

Virtutile terapeutice ale teiului au fost descoperite din cele mai vechi timpuri, folosindu-se atat coaja, cat si frunzele, florile de tei si seva arborelui.

Pentru obținerea ceaiului de tei sunt folosite în mare parte florile acestuia, dar și frunzele. Din compoziția florilor de tei fac parte: flavonoidele, farnesolul, substanțe mucilaginoase, uleiul volatil și taninurile.

Agitaţia, insomnia, tusea sau cearcănele, toate îşi găsesc leacul în ceaiul de tei. Parfumată şi cu un gust plăcut, infuzia de flori de tei aduce multe beneficii organismului nostru. Iată care sunt acestea.

Florile de tei acţionează pozitiv asupra sistemului nervos. Uleiul volatil conţinut are efect antiseptic şi neurosedativ, fiind recomandat în cazul stărilor de iritabilitate, anxietate sau chiar şi în cazul atacurilor de panică.

Infuzia reduce aciditatea gastrică, având un efect benefic în cazul arsurilor stomacale. Mai mult, teiul tratează şi stările de greaţă.

O infuzie caldă de tei are şi efecte diuretice, ajutând la eliminarea toxinelor din organism pe cale urinară.

Teiul este eficient şi în calmarea tusei şi în tratarea bronşitei, favorizând funcţionarea propice a căilor respiratorii şi eliminarea secreţiilor excesive.

Florile de tei au în compoziţia lor anumite substanţe chimice precum flavonoidele, care se bucură de un puternic rol antioxidant, prevenind apariţia cancerului şi a bolilor de inimă.

Pentru combaterea insomniilor şi pentru inducerea unui somn linistit, este indicată consumarea unei ceşti de ceai de tei înainte de a merge la culcare, mai ales în cazul copiilor nervoşi agitaţi.

Infuzia proaspătă de flori de tei împiedică părul să cadă şi-i dă, totodată, strălucire.

Florile de tei pot fi folosite şi ca remediu naturist şi sedativ în tratarea supărătoarelor dureri de cap şi a celor reumatice.

Răcită şi aplicată seara, sub formă de comprese, infuzia reduce aspectul negru-violet al pielii de sub ochi.

Daca este sa luam in functie de ce parti ale teiului sunt folosite pentru ceai:

Florile de tei ajuta la: raceli, tuse, bronsite, boli infectioase, dureri de cap (in special migrene), diuretic (mareste producerea de urina si ajuta la eliminarea toxinelor), antispasmodic (reduce spasmele), sedativ.

Frunzele de tei ajuta la tratament intern (pentru deranjamente intestinale), tratament extern (pentru ulcer la picioare).

Lemnul ajuta la tratament al tulburarilor de ficat si ale vezicii biliare, celulite (inflamari ale tesutului conjunctiv).

Mierea de tei – elixirul zeilor

Mierea de tei este produsa de albine din nectarul florilor arborelui de tei.

Culoarea sa variaza de la galben deschis la portocaliu inchis. Are un miros dulce-lemnos care poate fi recunoscut cu multa usurinta. Acest tip de miere cristalizeaza foarte repede, mai ales intr-un mediu rece. 

Mierea de tei este fluida, dar la inceputul toamnei capata un aspect vascos. In stare cristalizata, are un aspect untos cu cristale mari si albe. Mierea de tei cristalizata este mult mai dulce decat cea lichida. Aroma acetei varietati de miere este atat de puternica incat trebuie amestecata cu alte tipuri de miere, mai ales miere poliflora.

Mierea de tei este considerata ca fiind una dintre cele mai bune varietati de miere.

Mierea de tei este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac. Are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Mierea de tei este trecuta in categoria celor mai bune si celor mai apreciate sorturi de miere, bogata in vitamine  si aminoacizi, in sedimentul ei granulele de polen ajungand pana la 70-80 %.